opera ta magna

o poezie care se cere putin comentata

1-prima imagine a idolului e prea dilatata, data fiind ca e intr-un anti-univers. as propune o concentratie de
\"aș vrea să mă pot uita la tine ca la un idol de tinichea\"- (fiecare dintre materiale da alte conotatii)
2- \"și-ar smulge din perete cu tot cu tencuieli cu zid cu tot\"- prea multe acumulari din aceeasi paradigma
3_ de scos ultimele cuvinte din \"o imitație prosperă de van gogh acela care știi că\"- referinta suplimentara cam da confuzie

4- \"să îmi smulg în cruzime numele tău subcutanat ce exultă
unicitate cauzală\"- fara [imi], in loc de [in]-[cu] si poate [numele tau subcutanat] si atat
5- \"cu tot cu sânge să îl smulg\" pare exagerat si repetitiv
ultima parte e interesanta.

poate doar [intre pereti de somn circular], nu suna asa de asumat

multumesc, sincer, de parere, de efort. nu te supara ca nu schimb nimic (cel putin, deocamdata).

trecând peste enumerările (plusate un pic) din prima strofă, referitoare la natura/materialul idolului, când am ajuns la a doua strofă am apreciat estetica poetică, galeria prădată, revolta din subtext bine metamorfozată. poate doar \"unicitatea cauzală\" aceea îmi pare un adaos inutil, o inserție care poate lipsi. și originală imaginea \"să mă uit prin rădăcina sa de fum drogant la soare\", m-a atras magnetic.
bună imaginea umbrei patrupedului prins într-o capcană hipnotică, f fain plasată ca stare de autoclaustrare în adorare, în supunere altruistă, în mersul spre sacralitate.
îmi păru că după strofa 3 în forță, finalul vine cumva brusc. dar versul final care tușează un pygmalion personal.
magna, deci, magna, da.
ela

er: dar remarc versul final care...

Ela, iti multumesc de timpul acordat acestei scrieri, de interpretare. Ma declar placut surprinsa si, pentru ca tin la...

Dupa lungi reflectii :), decid, totusi, sa fiu avocatul expresiei mele \"unicitatea cauzală\" (a numelui): oricat de raspandit, de comun ar fi - numele persoanei apropiate, iubite - noua ne suna altcumva... nu?

silvia, in versul 3 nu cumva corect este \"si inima CARE\" nu \"caruia\"?

\"caruia\" nu are sens

Bărbatul văzut ca un “idol ratat”, ca un “superman de tinichea”, ca un obiect de “plastic, de sticlă, de porțelan”, îți trezește furia, vrei să-l smulgi din lăuntric, să-i tai rădăcinile înfipte în ființa ce privește realitatea prin oglinzile succesive ale cugetului.
În “drumul spre sacralitate” “umbra patrupedă” te însoțește pângărind un bigotism rațional.

Silvia,
treaba cu verificare pe text o las pe seama ta, lucru mai putin relevant. interesanta justapunere a planurilor, intre ratiune si vis, oglinziile realitatii.

va multumesc de vizita, de pareri... (Serban, Petrut, eu chiar nu vad ce as avea de corectat.)

iar... pentru ca nu stiu cand si daca voi mai vrea sa scriu, si pentru ca trebuie sa se stie ca personajul poeziilor mele nu poate fi un ratat :), las acest link (mai cu seama, sper sa va intregeasca emotiile, dupa lectura textului meu):
http://www.youtube.com/watch?v=y-wUItQ0Jlc

Șerban a observat bine unde se poticnește acest text, însă nu a venit cu soluția potrivită, și anume că topica stă sub semnul întrebării în exprimarea cu pricina.
Așa văd eu varianta optimă: \"aș vrea să mă pot uita la tine ca la un idol ratat[...] căruia între coaste i s-au așezat bateriile și căruia inima nu-i mai poate simula că e ce pare a fi\" - prin asta asigurându-se o curgere mai firească și mai logică a faptelor.

În rest, pot spune că mesajul a ajuns la mine în siguranță și, ca o concluzie, că mi-a plăcut textul.


Toate cele bune!