Vasile Munteanu

mie tocmai aceste \"și\"-uri îmi plac...; de ce? toți scriu, astăzi, fără și. și?

oricum, ca Și în schema (logico)sintacto-morfologică, important este raportul de ordonare...

cu plăcerea lecturii,

a) omul de zăpadă a fost construit pe carosabil.
b) omul de zăpadă a fost mutat pe carosabil.
c) tirul a derapat.
_________________________
oricare dintre premise ar fi adevărată, concluzia e una singură: îi dau foc!

n.p. am avut un pegas roșu

aport!


cu plăcerea lecturii,
omul din câine,

poezie a antagonismelor cu iz național(ist).

cum... omul e sub vremuri, în cele din urmă, moldoveneasca (din Moldova) este/va fi altceva decât româna [din... România, probabil; sau din colonia (economică) Europa].

cu plăcerea lecturii,

mulțumesc pentru semnul de lectură.

Sărbători fericite!

asemenea,

Ovidiu, Petruț, Adriana: mulțumesc pentru lectură și semne.

Sărbători fericite!

mulumesc, Ligia, pentru lectură și semn; ai avut dreptate, era \"cam\" oxidat vinul acolo :).

știu și eu, poate că nu e doar sărbătoare de \"dragul sărbătorii\"; poate; la urma urmei, se naște un om; chiar dacă ceilalți oameni nu înțeleg asta; nu vreau să cred că ceilalți nici măcar nu sunt oameni.

încă o dată, mulțumesc.

Dana: la ceas de suflet oameni odihnesc; sărbători mereu fericite și ție; și mulțumesc - pentru toate cuvintele care înseamnă.

Mihai: nu e nevoie să te scuzi, cine știe, poate și scrisul meu e o altă \"vedere\"; dacă-mi dai voie să recurg la o analogie \"de sezon\", cam așa văd eu minimalismul tău: o împodobire rămas la stadiul de aprovizionare; ai tot ce îți trebuie: brad, ornamente, lumini; dar stai lângă ele și nu împodobești niciodată; gândul potențialității e mai puternic în tine decât gândul înfăptuirii; nu știu, poate ți-e frică de cutii, poate ți-e frică de nemulțumirea ce ar putea surveni după împodobire; cine știe, poate că și eu mă tem de asta, dar am destulă inconștiență pentru a-mi spune că anul viitor va fi mai bine; o viață plină de sărbători, MIhai; împodobită.

mulțumesc pentru îndelungata aplecare întru text.

a... - :) - concrescența cuneiformelor contrazice convalescența cariopselor; evident, poetic vorbind.

încă o dată, mulțumesc.

îi invidiez numai pe (a)cei(a) care au grădin în nuc.
și un mort este, dar este mort.

hai, să trăiești!

și, ironia sorții, iată cum, măcar pentru câtva timp, singur la celălalt capăt al podului, se privește în apă Alberto...

mulțumesc, Sliviu, pentru lectură și pentru semn.

...încât pare inteligent; enunțul.

mulțumesc pentru lectură și semn.

Norică zice că e stingător.
Cu spumă sau cu... \"vorba aia\"?
Eu cred că este minte cu picior:
Prea vine, când deschide gura, ploaia.

între. între linii. între destinații. între certitudine și îndoială.

\"mai pot\"/\"pot doar\"

cu plăcerea lecturii,

e timp. e timp pentru un gândt vinovat. e timp pentru o lacrimă.

cu plăcerea lecturii,

Tudor: \"poet pur sânge\"? poate...; recunosc, am și eu momentele mele de inconștiență, în care chiar mă cred astfel; cât despre \"consacrat\", nu știu ce înseamnă [prefer să spun asta, decât să deschid o dezbatere pe marginea \"cârjelor consacrării\", gen: modă, potență (cu diferitele ei aspecte) ș.a.]

uite, aflu, din ce în ce mai des, că unii \"numără poezie\"; eu scriu (măcar îmi place să cred) poezie; nefericirea poeziei este că, fiind mai scurtă decât proza, toată lumea vrea să o numere; unei proze nu-i numără nimeni, de exemplu, paragrafele; satisfacția mea poetică (atât cât e și așa cum e), dacă, fără a recurge la cârjele consacrării sus-menționate, stârnește când și când ecouri, înseamnă că ceva din mine a ajuns dincolo (iar acest dincolo este, intelectualicește vorbind, foarte divers, sub un anumit aspect și, sub alt aspect, foarte variat; știu ce vei cred, subliniez, nu înseamnă același lucru; deși, după vreo regulă similară distihului, poate; dar, cum verbul \"a distihui\" nici măcar nu există, nu ștui despre ce vorbim; a? despre regula înțelesului de sinte stătător? înseamnă că, te-ai cam înșelat, uite, m-am folosit și eu - culmea, corect - de o cârjă stilistică, iar rostul fragmentării tocmai ăsta e).

acuză: \"textul se rupe\"
apărare: rupă-se! [..e-mi-se; -ți-se; -ni-se]

dă-le dracului de tribunale! în viitorul DOOM Poetica, pe care îl va scrie însuși Academicrist, legile astea făcute \"cu căciula pe-o ureche\" nu vor face nici cât cotația la bursă a unui ISBN

în fine: \"text care nu e poezie..., dar eu sunt prozator\"; privindu-te între rândurile ochiului, îmi dau seama: ești bolnav! și te-aș opera; dar nu știu cum.

așa că...,

vă mulțumesc pentru acest răgaz înspre și dinspre lectură.

scuză-mă că răgetul meu te-a trezit...

amical cu apă,

mulțumesc, Maria, pentru prezență și pentru cuvinte.

(mulțumesc și ție, Cristi, dar, de: nevăzut la offtopic trage...:) )