Poezie
poveste despre nimic
1 min lectură·
Mediu
într-o țară plină doar cu ger
cu urme de sânge pe arcada brâncovenească
o rază de lună umblă aiurea prin cartier
căutând o bodegă
o infirmerie
o cameră caldă și pe cineva să-i vorbească
o mai imită taximetriștii
o mai îndeasă în tomberoane măturătorii
însă ei sunt șobolani
lilieci
nu vibrează de măreția culorii
dacă agentul de circulație revoluția democrația
te-au înșelat
nu te pierde cu firea
treci
pe trotuarul
pe malul
pe muntele celălalt
acolo se călărește pe deșelate nu ca la noi
pe apucate
dintre toate
cel mai bine se închiriază la tarabă iapa susii
o mângâi pe crupă
o alinți: pisi și pusi
apoi
vrea nu vrea
încaleci pe ea
fără scări
și fără zăbală
când ești încuiat măcar să te doară
la vederea ei
beliții oftează: și la ce îi folosește că este frumoasă?
parcă la monta trecută nu era?
degeaba
nu s-a prins sămânța de ea
și iată luna umblă prin cartier cu o stea în frunte
albă ca o floare de gutui
a câta oară?
iarna a zbârcit pământul – întreb zadarnic...
nu mai pasă nimănui
043483
0
AC