Poezie
În ultima iarnă la ora 8 a.m. Oamenii-câini
2 min lectură·
Mediu
vecinul de deasupra
a deschis o ușă
vecina din dreapta
a deschis radioul
vecina din stânga
a deschis televizorul
brusc
am deschis ochii
și-am auzit pe casa scării
cum intră iarna
în bloc
* * * * *
împreună
trăim mereu
cu senzația
că trebuie
să spunem
ceva
avem mereu
sentimentul
că nu facem
nimic
împreună
* * * * *
trebuie
să spun ceva
despre iarna asta
așa
așa cum se aud copacii
trosnind de frig
în zborul unui corb
* * * * *
o să auzi iarna asta ca un glas de femeie alăptând cu sânii pretutindeni de teama acestor cuvinte degenerate printr-o naștere cu mult crăciun însângerat și placentă
* * * * *
n-am înțeles
de ce
oamenii-câini
sunt orașele înalte
și gânduri subterane
îngropate-n oase
n-am înțeles
de ce
oamenii-câini
se uită
toți
în aceeași vitrină
și au
aceleași gusturi
de carne
în salivă
* * * * *
nu știu dacă-i ultimul anotimp din acest an care de la-nceput până la sfârșit sau invers se-mparte între mine și tine precum două jumătăți de zăpadă
* * * * *
zăpada
este dumnezeu
în urmele sale
în urma noastră
sunt doar
oamenii-câini
adulmecându-l
* * * * *
când ne vom elibera viața va fi mai grea pentru că atunci două aripi ne vor rezema în statui albe
iarna asta ca un glas de femeie va intra prin noi cu zornăit și zăngănit
* * * * *
niciodată nu știi ce poate vibra în și/sau prin tine ca o sferă de gheață. ți-am spus că o să mă trezesc la ora 8 a.m. cu gândul înaintea mea lipiți în fereastră ca niște flori geometrice măsurând distanțele / vecinii / iarna / oamenii-câini îmbârligându-se-ntr-un tablou
034.053
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cornel Ghica
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 291
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 65
- Actualizat
Cum sa citezi
Cornel Ghica. “În ultima iarnă la ora 8 a.m. Oamenii-câini.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cornel-ghica/poezie/1760337/in-ultima-iarna-la-ora-8-a-m-oamenii-cainiComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
VMaport!
cu plăcerea lecturii,
omul din câine,
cu plăcerea lecturii,
omul din câine,
0
CGPericle,
totuși, e bine să fim precauți și să plecăm de la condiția omului-câine, pentru a putea, din aproape în aproape, să descoperim \"sentimentul frumosului\".
da, este o poezie tristă, aproape fără de găsire într-o iarnă din care aud (doar) \"copacii / trosnind de frig / în zborul unui corb\".
Maestre Vasile Munteanu,
până și \"falsele sărbători\" au ajuns să fie falsificate, din ce în ce mai prost, din ce în ce mai departe...aproape că nu se mai văd: nici iarnă, nici frig, nici oameni.
onorat de prezențele domniilor voastre.
vă mulțumesc pentru trecere și pentru citire.
cu respect, Cornel Ștefan Ghica
totuși, e bine să fim precauți și să plecăm de la condiția omului-câine, pentru a putea, din aproape în aproape, să descoperim \"sentimentul frumosului\".
da, este o poezie tristă, aproape fără de găsire într-o iarnă din care aud (doar) \"copacii / trosnind de frig / în zborul unui corb\".
Maestre Vasile Munteanu,
până și \"falsele sărbători\" au ajuns să fie falsificate, din ce în ce mai prost, din ce în ce mai departe...aproape că nu se mai văd: nici iarnă, nici frig, nici oameni.
onorat de prezențele domniilor voastre.
vă mulțumesc pentru trecere și pentru citire.
cu respect, Cornel Ștefan Ghica
0
Tu nu ești un om câine, tu nu salivezi după drobul tău de carne, tu salivezi după bulgărele tău de zăpadă
Cornel, o poezie tristă despre oamenii care nu mai știu altceva despre aceste zile decât că sunt acelea în care ne putem mânca, din dorința de a simți gustul sângelui în gură, chiar unii pe alții, zile în care sub pojghița de frumos ancestral, pentru ei, ei nu văd altceva decât \"îndoparea\", nu în sens gastronomic desigur .
O poezie plină de durere față de pierderea de către oamenii-câini a sentimentului frumosului, dacă l-au avut vreodată.
Noi să ni-l păstrăm, Cornel și să fim aceeași cu poezia lângă noi
La mulți ani cu mai puțină tristețe
Cu prietenie
PP