rețeta cu fantome: inimă la tigaie

M-a atras de la bun inceput titlul neobisnuit, desi textul nu pare a fi o reteta gastronomica... In mod clar, fantomele sunt o referinta la fantomele trecutului care te bantuie in cadrul acestor senzatii nostalgice, iar \"inima la tigaie\" este o referinta subtila la emotia sfasietoare provocata de amintirile tale... Ma intriga foarte tare versurile cu acea \"ceata uleioasa\" ceea ce aduce aminte de zapada dar pare sa provina de la pasari, ceea ce poate sugera o oarecare incertitudine in suflet...

Dupa parerea mea, poezia ta exceleaza in ceea ce priveste puterea de sugestie si nu ma refer doar la imaginea aceea olfactiva... De-asemenea, este proiectata un fel de legatura subtila cu mediul inconjurator (creta-zapada; batoane cu mac-ispite; sistem circulator-sistem al echilibrului; imaginar-real) care antreneaza un efect de neverosimil credibil, de parca tatal chiar iese din ulei sa te bata...

Initial am fost intrigat de asezarea uneia din strofe (penultima) cu mult dupa ce s-a mentionat batonul cu mac, dar de fapt acest lucru sugereaza ordinea aleatorie, putin stricata a memoriei. De-asemenea, irezistibila tentatie si dorinta arzatoare sugereaza retrairea cu intensitate mare a aminitirilor.

Versurile de final, ca si cele de dinainte, sunt foarte sugestive, de data asta pentru senzatia ta actuala de deziluzie si agonie sufleteasca. Analogia de final e de-a dreptul superba, fiind poate cea mai buna parte a acestui poem superb.

In concluzie, acesta reusita poezie chiar mi-a asigurat o mare surpriza prin inovativele anologii gastronomice care ar merita sa le vad mai des prin poezii... Tine-o tot asa si vei ajunge departe.

vă mulțumesc pentru acest răgaz înspre și dinspre lectură.

Am început lecturarea textului dintr-o curiozitate: iferența aceasta între universul pe care îl descrie ideea de “rețetă cu fantome” și șocanta imagine a “inimii la tigaie”.
Un inceput superb, aș spune eu, prin fixarea temporală cu “decembrie” și stabilitatea oferită de singularitatea lui în context.
Se prelungește apoi ideea, nu foarte brusc și nici foarte dur, printr-o imagine olfactivă. E poate un fel de pregătire pentru avalanșa de idei care va urma.
Întinderea versurilor crește brusc. Asa cum observa și Ligia Parvulescu, “C”-ul acesta multiplicat “blocuri din corcoduși descărnați prin canale se scurge” dă textului un ritm sacadat, poate nu foarte reusit într-o enumerație ca aceea.
Interogativul “vă amintiți?” păstrează contactul cu cititorul, creează o conexiune plăcută și menține atenția.
Apoi, o serie de idei plăcute, ludice și ironice laolaltă, exprimate simplu și accesibil “creta de pe uniforme
ne transforma pe toți în coșari peste care a nins”,” și azi mai cred despre sistemul meu circulator că este o hartă
pentru care
dacă o rup
tata va ieși din ulei să mă bată

mult timp îi vor rămâne întipărite amprentele
acolo unde el a sprijinit – să își tragă sufletul – peretele”
Batoanele cu mac sunt desprinse din aceeași copilărie, doar “bișnițari”întrerupe lanțul de imagini infantile.
Poate că și bagheta este în cele din urmă tot un baton cu mac,”lacul e o simplă baltă de ploaie”(și aici aș adăuga că sintagma „baltă de ploaie”are nevoie de câteva corecturi pentru a-și căpăta sensul,ca baltă de la ploaie sau apă de ploaie, nu știu, oricum, nu mi se pare validă).
Finalul nu e trist pentru că nu-și pierde din intensitate,o trasnformă doar în sfârâitul inimii din tigaie.
Poate ceva mai târziu, cu respect
Cristina Climov

mulțumesc pentru îndelungata aplecare întru text.

a... - :) - concrescența cuneiformelor contrazice convalescența cariopselor; evident, poetic vorbind.

încă o dată, mulțumesc.