Poezie
steaua
1 min lectură·
Mediu
oamenii de zăpadă mor înecați
e prea apos cerul care ți se rostogolește pe gură
în balcoane rufele țepene de ger
par jupuite de pe făptură
privind în trecut zăresc un băiețel
în mână cu un băț de pe care crivățul a smuls steaua
unii mai mari l-au încolțit
i-au luat banii haina mănușile căciula cureaua
iată-l bătând troienele cu nuiaua
cămașa scârțâie lipită de trupul lui transparent
poate un duh cumva absent
l-a dat vitregiei care îl mână
se deschide o ușă în pământ
(află de la mine
cei mai buni oameni au plecat întotdeauna din țară)
ies o mamă o curvă și-un sfânt
cu pături moi la subsuoară
se lasă-n genunchi simte în nări
miros de vin fiert și de scorțișoară
ceața se-ntinde ca mirul pe el
trupul încetează să-l doară
pe geamuri ies aburi – rămașii petrec
cu muzici sinistre
cu glas de pahare
- hei! om de zăpadă înecat te blestem
din suflet să-ți crească picioare
023.552
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vasile Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 160
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 26
- Actualizat
Cum sa citezi
Vasile Munteanu. “steaua.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/1759488/steauaComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
VMmulumesc, Ligia, pentru lectură și semn; ai avut dreptate, era \"cam\" oxidat vinul acolo :).
știu și eu, poate că nu e doar sărbătoare de \"dragul sărbătorii\"; poate; la urma urmei, se naște un om; chiar dacă ceilalți oameni nu înțeleg asta; nu vreau să cred că ceilalți nici măcar nu sunt oameni.
încă o dată, mulțumesc.
știu și eu, poate că nu e doar sărbătoare de \"dragul sărbătorii\"; poate; la urma urmei, se naște un om; chiar dacă ceilalți oameni nu înțeleg asta; nu vreau să cred că ceilalți nici măcar nu sunt oameni.
încă o dată, mulțumesc.
0
Restul textului imi pare repet, foarte bun, si e bine redata ideea de....hm...sarbatoare de dragul sarbatorii :)