Poezie
avant la lettre
1 min lectură·
Mediu
noroaiele s-au ascuns sub omăt sau cerul e-o boală de piele
zac păsări
cu zborul întors
degerate-n copaci drept mărgele
nu privi în sus:
te-ar putea crede o pușcă
de spaimă
s-ar putea întâmpla să se spargă
să cadă
orașu-ar rămâne pustiu
oamenii de zăpadă ar începe să vadă
foșnește în draci geru-n crăci
dar dricul pășește agale
nu-i pasă
o urmă de păcură lasă
curbată la colțuri de străzi
vine-o copilă cu palmele întinse
din depărtare: ispită
de-aproape: colivă și friptură de vită
o prind de-un picior o miros o clatin puțin
apoi o sorb ca pe-un pahar de vin
unii huiduiesc
alții înjură
eu mă șterg cu mâneca la gură
și dau maidanezilor bucatele
pentru că altfel nu m-ar mușca
și ar sta la mine cu spatele
la noi
lumea
acelora pe care nici câinii nu-i bagă în seamă
le zice pastramă
scurt și la obiect:
întâi trandafiri apoi pământ
mult pământ peste piept
la primăvară va miji de sub noroaie parcul
bănci
alei
coșuri de gunoi
amorașul de pe fântână jucându-se cu arcul
și cățeaua fetița
căreia soarele îi va încălzi prea tare codița
hai nea cutare cuvântează-te saltă să ne fie pomană pe lumea cealaltă
033729
0
mcm