Vasile Munteanu

... mai bine mă lipseam. să-ți comentez. infinit.

verifică, pt că bateți câmpii împreună (tu și sursa); deh, așa e când crezi despre compilație că este cu adevărat activitate academică...

expunerea \"ta\" despre mit (mythos) așa cum apare ea la Francis E. Peters (\"Termenii filozofiei grecești\", pag. 174); n-am verificat, s-ar putea să apară și la Ghe. Vlăduțescu... (să te fi deformat așa devreme profesia? pentru că, apropo de undiță, după cum scris este că, \"decât să-i dai un pește, mai bine îl înveți să pescuiască\", tot astfel cred că, decât să le predai filozofie, mai bine îi înveți să gândească; ceea ce, poate vei înțelege cândva, nu înseamnă același lucru).

a, ostropelul? desigur, s-ar putea să fie singurul indiciu tipografic.

mulțumesc, Silvia, pentru lectură și pentru semnul despre; construcția respectivă este și nu este figură de stil :).

sau: câtă sinceritate, atâta fățărnicie; a spune Marian Vasile despre Marțian Alexandru că este: \"om de poveste\" este totuna cu a spune Gabriel Tudorie despre Pictoru\' că ar fi om de ispravă; iar cu aceasta am demonstrat, Lepurologule, cum se pot ucide doi iepuri dintr-o (...); evident, niciodată între ei.

dar știu ce reintră: dacă faci afirmații categorice (și precise: \"alte 3 lucruri reies de aici\"), nu argumentezi cu întrebări (ex: \"- Te iubesc, Othello!\", \"- Unde e batista?\"), dovedind (încă o dată) că albul este alb, iar negrul și mai negru.

așa că îți voi răspunde numai la 3: \"- Al cui e ăsta, mă?\"

de acord cu \"1.\"; deseori, trebuie să scrii pe înțelesul aceulia ce te citește (ai remarcat faptul că nu ai avut nici o problemă de receptare?); fie, sentință, dacă vrei tu, caz în care îți scapă un simplu amănunt: sentința este... imorală (sic!); \"2.\" - cum spui tu; \"3.\" - o conta, dar numai pentru tine; mai ales că \"revers\" (cum am scris eu) non id. \"sinteză (cum ai dedus tu); uneori o iei îți cam abați oile prin porumb; dar asta numai din cauză că belești ochii... la alte alea; oricum, dacă tai vreun salcâm, cu 100 de lei ai să le poți scoate de la ocol, îți plătești și dările și-ți mai rămân și bani; cum ar veni, iar l-ai tras în piept pe Bălosu (desigur, asta numai în gândirea ta falimentară).

mulțumesc, Silvia, pentru lectură și pentru semnul despre; în definitiv, totul poate fi considerat o \"subterană\".

ce m-a învățat pe mine timpul petrecut pe acest site, domnule Mureșan? că (desigur, printre multe altele, unele mai importante, altele deloc) toți manifestăm cu disperare (sub diferite forme) o acută dorință de Confirmare (a nu se confunda cu Afirmare); nimeni nu se gândește că reversul acesteia este Infirmarea; totuși, atunci când aceasta se petrece, negreșit subiectul/subiecții este/sunt sau prost/ști sau necunoscător/i sau rău intenționat/ți; numai fruntea noastră e înconjurată de o aură ce umbrește totul în jur...


mulțumesc pentru lectură și pentru semnul despre.

mulțumesc, Ottilia, pentru lectură și pentru semnul despre.

nu, doamnă Văleanu, nu vi se pare, este.

domnule Asztalos, citesc de fiecare dată cu plăcere aceste pamflete; sunt evidente: mâna dedată la scris, mintea dedată la (răs)tălmăcire, cuvântul dedat la potrivire.

dar

cu riscul de a provoca animozitate (și de a mai pierde un lector), întreb și eu: care-i miza acestui gen de scriere? adică, fain, după verb, ajungi să recunoști farmecul dialogului dintre Moromete și Cocoșilă; și? a împiedicat umorul lor hâtru colectivizarea? da, accepți că totul se rezumă în această țară la (un moment să copy&paste)\"nesimțire, ieftinătate și prost gust. Iar criza actuală vine să le pună cireașa de pe tort\"; așa, și? credeți că se îndoia cineva că lucrurile nu ar sta astfel?

la finalul lecturii, sentimentul acesta este: fiind conștient de faptul că stăpâniți arta jonglării cuvintelor (o stăpâniți incotestabil), ieșiți în public și credeți că învârtind bile semantice delectați publicul; dar publicul este prea ocupat în a-și căra propriile bile; desigur, Moromete și Cocoșilă continuă să se respecte reciproc; răstimp tinerii satului își iau tălpășița spre zări ispititoare (cu tot cu avutul acestor personaje pitorești, a căror inteligență nu le este de folos nici măcar în a-și păzi propria agoniseală).


totdeauna un cititor al dv,
Vasile Munteanu

în realitate, logica acestei pretinse analize este inexistentă și mi-aș permite să spun că, acolo unde și dacă pare profunzime, de fapt se manifestă o hipertorifere a clarității, a soluțiilor.

i) credeam că este simplu \"de ce\"; să spunem despre propoziția consecutivă că exprimă rezultatul unei acțiuni (curgerea); ii) de ce \"înspre\" și nu \"spre\"? să spunem că, dp meu dv, \"spre\" caracterizează un raport strict spațial, pe când \"înspre\" implică ȘI ideea de temporalitate, precum și (raport) modal-itatea prin care respectiva acțiune evolează; iii) desigur, aceeași idee poate fi reformulată în diverse moduri, funcție de preferința cititorului (mai ales a aceluia educat, cum este cazul de față).


mulțumesc pentru lectură și pentru semnul despre.

nu intru nici eu în amănunte tehnice (nu văd de ce aș face-o); am să mă rezum la obiecția ta; la nivel de exprimare frustă, ai dreptate; numai că propunerea ta: \"orice râu curge înspre Marea Prafului\" sună ca în Geografia de clasa a IV-a; orice obiecție ai avea, abia acesta ar putea fi consederat vers: \"un râu e un munte curgând\" (observă că am spus: ar putea fi considerat, nu am spus: este).

îți mai scapă ceva: curgerea în sine este \"dor\" (nu întâmplător am folosit \"înspre\"); și, da, fără Poezie nu se poate; de ce?

\"Carmine fit vivax virtus\" (\"Virtutea devine mai vioaie prin cântec\").

Ștefan: am grăit acest adevăr (dp tău dv) anume ca tu să poți avea dreptate (dp meu dv).

mulțumesc, Ioana, pentru cuvinte; da, ideea de final a plecat de la acea expresie: \"de ce nu moare lumea asta să scape de mine\"; nu știu cine este prietenul respectiv, dar tocmai acest lucru am încercat, să nu fie pur și simplu o preluare, ca în cazul său; a, motivul pentru care am recurs la folclor este și mai uman, am vrut să dau satisfacție unui prieten căruia exact acest lucru i-am reproșat recent (că, din lipsă de idei personale, consumă alimente prefierte); cum ar veni, păcătuiesc cu bună știință aspirând la o împăcare cu lumea; aceasta; e drept, astăzi mi-a bătut obrazul cu o evocare de toată frumusețea; așa s-a și născut textulețul acesta; dar de ce acesta și de ce așa îi va scăpa și pacea se va reinstaura până la ceasul următoarei crime; scuze că m-am lungit și că ți-am scris ce-o să citească :).

mulțumesc, Alex, pentru lectură și pentru semnul despre.

Ștefan (cel Mare, cel Mic, cu sau fără scrumieră...), nu abandona, continuă să te învârtești în jurul cozii; de pește, desigur; negreșit, în cele din urmă, vine și somnul.

am verificat; s-a dovedit că somnul este... plătică; numai un pescar apreciază la justa valoare sistemul osos; sper că ești de acord că paleontologia este... altă mâncare de pește.

dacă ținem cont de faptul că, așa cum spune Apuleius, \"cel mai bun poet și-a depus masca vieții\" (\"Poeta optimus personam vitae deposuit\"), da, s-ar putea (am folosit anume condițional-optativul) reproșa autorului de mai sus că, așa cum este cazul multora (nu mă refer în mod expres la persoanele de față, generalizez...), nu este un poeta artifex; deși părerea mea este că suntem în prezența unui \"stil\" (imperfect, contestabil șamd), ceea ce înseamnă că, dacă mi se permite să parafrazez ceea ce Martialis spunea despre om, autorul scrie conștient de faptul că un poet \"bun rămâne întotdeauna un începător\" (Semper poeta bonus tiro est).

Deo gratias!


n.b. de ce am ales acest mod de explicare? pur și simplu pentru a satisface snobismul unora, grandilocvența altora; pentru că... \"dintr-un lucru pământesc purced mii de otrăvuri\" (\"de re terrena procedunt nulle venena\").

am scris ieri un comm ce s-a pierdut în ceața tehnologiei; răstimp, am operat o desihdratare pe bază de lichide, deci nu sunt într-o dispoziție să îmi amintesc exact cele scrise, așa că s-ar putea să improvizez...

pe scurt, spuneam cam așa: alocuri, textul pare excesiv descriptiv și oarecum mecanic, prolix; unele construcții ar merita reformulate (câteva exemple: \"o joi\", \"ca și cum regina\", sugestie: \"ce de luciu! apa se vedea...\", \"cu ce imagina\", \"ca în acea\" + câteva redundanțe.

dar

ce impresionează la acest text este puterea de sugestie a inexprimatului; răzbate prin toți porii o ahtiere de acceptare și deopotrivă de respingere a interetnicului; un rafinament al simuțrilor echivalent instinctului de conservare înzestrat artistic și care extrage din \"natural\" numai acele esențe capabile a-i spori percepția și a-i satisface înclinațiile; suntem în prezența unui tablou care își prețuiește la justa valoare inclusiv \"rama\"; există un anume tip de rădăcini care îi transformă pe ceilalți în (comis-)voiajori, echilibrul restabilindu-se prin sensibilitate (s finală).


același,
Vasile Munteanu

de amar cu dulceața lui (ar zice soacră-mea); sau, raportându-ne la cele de mai sus, de Cabernet cu veritasul lui; răspunsul tău (A-ul) nu face altceva decât să demonstreze că am avut dreptate.

cât despre lamentările ulterioare, răspusul e simplu: te/ne-a pus dracu (probabil) să te/ne însori/însurăm, să faci/facem copii șcl? d-aia nu-i mai răspunzi Pictorului la telefon, îl invidiezi?

auzi, bă? hai sictir! saiturile de poezie n-ar exista dacă nu ar exista ăștia ca noi, ca ele...

asta e! și acesta ești! poetul care încetează a mai filozofa abuziv; deși unii ar putea crede contrariul, textul nu este rezultatul unui exercițiu de limbaj; se simte în fiecare vers năduful, oftica, boala pe; însă \"rasa\" te ridică deasupra lor; îți conferă o anume serenitate care păstrează din cel vechi doar setea (neostoită); nici nu ar putea fi altfel; spiritul acesta este încă îmbrăcat în om.