creatorul de jucării, bretele și comicării

e posibil ca un tablou cu somn bătrîn spînzurat în cîrlig să exprime de fapt aceeași idee
(mă gîndesc la ăla de opt virgulă cinci kile prins la rîmă - o glumiță, la experiența lui. avea niște mustăți gen Ștefan cel Mare și gura cît scrumiera. cînd l-am tras afară, l-am privit în ochi, părea aproape recunoscător).
mă rog, în tinerețe, dacă ar fi avut un AKM la îndemînă, presupun că ar fi tras și el din cînd în cînd o rafală spre mal.

am verificat; s-a dovedit că somnul este... plătică; numai un pescar apreciază la justa valoare sistemul osos; sper că ești de acord că paleontologia este... altă mâncare de pește.

prezența maidanezului în înteriorul unui cerc care se vrea cât mai larg la nivel teoretic, dar în fond se strâmtează day after day este, firește, sugestivă. de la simplu la complex aici, de fapt de la o realitate la o tragedie. tot un fel de sinonim s-ar dori și acesta :).
pe bună dreptate se creează aici un jucător. și acesta se joacă. își construiește jucărioare. vii. apoi... doar un pas.
al doilea grupaj strâmtează și mai mult cercul, reducându-l la... punct. gestul lui breivik apărut dintr-o lipsă de răbdare, dintr-un exces de zel vine să... hmmmm, liniștească apele. apele sale, firește...
mi se par curajoase și interesante textele acestea care vorbesc despre...

numai bine,
alex

chestiunea poate fi abordată, minimal, în perspectivă pur artistică (tabloul).

dar chiar și așa, arta (e dovedit) crează o realitate cel puțin la fel de tangibilă, cu efectele ei asupra consumatorilor de artă (în cazul prezentat, culinară).

mulțumesc, Alex, pentru lectură și pentru semnul despre.

Ștefan (cel Mare, cel Mic, cu sau fără scrumieră...), nu abandona, continuă să te învârtești în jurul cozii; de pește, desigur; negreșit, în cele din urmă, vine și somnul.

Vasile mare, adevăr grăiești.

un somn care a greșit o dată, va greși și a doua oară, greșit sau negreșit

căci rotirea - linie oablă care mere și mere și iarăși se-ntoarnă ghe unde o purces

amin

fara legatura, poema imi aminteste de alta poema, a unui vechi prieten, din care extrag:
\"(...)iar planeta să fie salvată cum-necum
sunt anumite perioade când imi place răul
nu mai suport atâta bunatate
atunci aș vrea să moară toată lumea
ca să scape de mine(...)\"

aici, cheia este pozitionarea. te nasti sau devii caine, stapan, sau iti faci un ONG pentru protectia cainilor pe care ii eutanasiezi ca sa ii scapi de stapanii cei rai:)

supercheita, Ted! congrat!

chiar si francezii stiu de ce:)

Ștefan: am grăit acest adevăr (dp tău dv) anume ca tu să poți avea dreptate (dp meu dv).

mulțumesc, Ioana, pentru cuvinte; da, ideea de final a plecat de la acea expresie: \"de ce nu moare lumea asta să scape de mine\"; nu știu cine este prietenul respectiv, dar tocmai acest lucru am încercat, să nu fie pur și simplu o preluare, ca în cazul său; a, motivul pentru care am recurs la folclor este și mai uman, am vrut să dau satisfacție unui prieten căruia exact acest lucru i-am reproșat recent (că, din lipsă de idei personale, consumă alimente prefierte); cum ar veni, păcătuiesc cu bună știință aspirând la o împăcare cu lumea; aceasta; e drept, astăzi mi-a bătut obrazul cu o evocare de toată frumusețea; așa s-a și născut textulețul acesta; dar de ce acesta și de ce așa îi va scăpa și pacea se va reinstaura până la ceasul următoarei crime; scuze că m-am lungit și că ți-am scris ce-o să citească :).