Poezie
noaptea în care am găsit leviatanul în canal
2 min lectură·
Mediu
era o joi ca ieri plouase de potop după arșiță
în vagoanele din gara obor înotau șobolani
copiii se stropeau prin bălți cu pantalonii sumeși
ah ce bucurie fusese când a ieșit soarele direct asfințit ce răcoare
la noi sus numai parfum și chiote ude
ca și cum regina nopții nu ar fi otrăvit niciodată
ce de luciu de apă se vedea pe afară înăuntru în adânc câțiva
își rostogoleau bolovanii de plumb
pe strada pe care locuisem un timp era nuntă mare țigănească
patruzeci de grade sub soare plachiuri rămase in asfaltul încins
se mărita fata florăresei cu un străin care spunea cuvântul fabulos
mai târziu le-am aflat pe toate cum se vedeau de sus de pe bloc
mireasa era gravidă fuma venise și copilul minune
cânta pe o masă în mijlocul străzii pe deasupra mulțimii boxele duduiau în cartier
vocea i se ridica se lovea de singurii nori ei semănau cu un balaur
o lebădă un submarin un coș cu pui de șarpe
cu ce imagina fiecare nuntaș când dădea paharul pe gât
primul fulger a spintecat pomul de lângă spălătorie
nu l-a văzut nimeni nici flăcările nu se vedeau de la ei
al doilea a iluminat cu primul tunet odată
i-a prins la o manea furtuna cea mare
chiar când ea a țipat peste tot acum nasc măiculiță
apa i s-a rupt și din cer s-a prăbușit peste toți
nevăzut
ah ce răcoare s-a lăsat
după așa o furtună am scăpat și vă jur
am simțit fericirea atât cât soarele a apărut să apună
pielea de pe umeri mirosea a regina nopții
aș fi rămas grea de parfum numai să fi întors capul
nu m-am simțit niciodată mai singură ca în acea noapte
îmi rostogoleam bolovanul prin canalizare parcă era de plută
065232
0
ps. vezi ca ai cateva typos.