Vasile Munteanu

Erasmus: \"Mădularul care servește la perpetuarea speciei umane este atât de caraghios și de ridicol încât nici nu l-am putea numi fără să izbucnim în râs. Și, totuși, el și nu numărele lui Pitagora este izvorul sacru din se trage viața tuturor ființelor.\"

inima vieții și-a morții în papirus de praf
plin de sensuri citesc și mă simt mai firav
„ridicare cădere ridicare pământ”
suprafață cu laturi inegale, de sfânt

Același,

Eu îți mulțumesc pentru că mă citești, totuși, fără falsă modestie, ești \"prea generoasă\" în apreciere.
Deja mă gândesc să scriu \"o dezamăgire\" - :).

Cu drag,

Dragă Geea,

\"N-am mai contat/ Refrenul de-a iubirea/ Cantecul gol/ De geamuri mi s-a spart\".

Cântă \"mai tare\", Geea, cât de \"înalt\". Până când \"geamurile\" sunt cele care se vor sparge.

Cu drag,

Silvia = \"s_mic de mână S_mare de mână/ s_mic de tipar S_mare de tipar\" - :). Amari sunt toți amicii?

Elia, e o \"caligrafie a cifrelor\" care nu au \"rezultat\". Poate numai rest.

Cu drag,

scuză-mi, te rog, \"crea\"...

iubirea de sine ca obsesie pentru \"celălalt\".
Prima strofă: D.../D.../D.../D... (Daniel Dinescu - tu, Daniel Dinescu - ea? - :)) reluată pe final: de când.../ de când.../ de când.../ de atunci... (poate încă un \"de când\" crea o simetrie cu începutul?). Însă sugestivă și trecerea de la \"crucea 4\" la \"crucea 3\".
Deocamdată atât.

Cu prețuire,

așa \"elev\" mai rar! - :)
Poate că este adevărat că \"Nu se știe niciodată cine dă și cine primește\", însă te asigur că \"A Mesajul\" tău \"a fost primit\".

Cu respect,

Ioana, îți mulțumesc pentru că \"ai fost bărbată\" (apropo de unele comentarii - -:) - despre \"cocoși\"...) și ai făcut tu \"primul pas\". Dacă o să îți spun că de la \"poezia bordelului\" (așa am numit-o eu...) am citit tot ce ai postat, nu o să mă crezi, dar... mai vorbim noi!

Elia, eu mi-am rupt \"buzunarele\" ca să îmi semene hainele cu pielea...

Geta, a câta vocală?

Cu drag,

Inoni, mulțumesc mult pentru lectură și pentru sugestii. După cum se poate vedea, de unele am ținut cont, de unele nu. Sau invers - :)

Cu respect,

Ca să vezi, două clicuri simultan... -:)
Ai uitat de \"le\" (adică \"înjurătura\" -:)).

Cu drag,

Vă mulțumesc pentru \"încăpățânarea\" de a mai citi...

Cu drag,

În primul rând vă cer iertare pentru întârziatul răspuns și vă mulțumesc pentru \"empatie\" sau \"simpatie\".

Liviu, am să mă rezum la a preciza că, etimologic, pentru o familie chineză semnificația denumirii pentru cel care intra într-un ordin religios era \"cel-care-și-a-părăsit-familia\", iar actul în sine era considerat un păcat. Cel care se retrăgea din lume își pierdea statutul de persoană, familia sa ștergându-i dovezile identității: numele, poziția în familie, simbolul din templul familiei. Nu înceta sa mai existe, ci devenea cel care nu a existat niciodată. Cât despre restul simbolurilor...

Oana, îți mulțumesc pentru primul semn lăsat. De asemenea, m-a bucurat faptul că ai sesizat încercarea mea de \"polarizare\" a versurilor, în sensul posibilității lecturării lor și în sens invers. Știu că nu e ceva original, însă nu \"metoda\" mă interesa, ci \"polarizarea\".
Te mai aștept.

Anca, este de prisos, cred, să mai spun cât de tare mă onorează aprecierea ta, mai ales că nu se întâmplă frecvent.
Nu am uitat că îmi spuneai la una dintre poezii că \"știu și singur [...], dar am nevoie de aprecierea celorlalți\".
Da, ai perfectă dreptate, mereu \"de-a lungul zidului\", niciodată dincolo de el... Mulțumesc mult că de acolo, \"de pe Lună\", m-ai văzut dormind lângă zid.

Cu prețuire,

și ochii și palmele și sufletul și nicăieri și nimeni și fără și ... aripi de hârtie de zăpadă fără urme și umbre și fără sfârșit.

Cu drag,

n-a dansat decât o vară
răsună în mine tocul albsatru
pe mozaicul mărunt al cuvintelor impetuoase
n-a dansat decât două buze împreunate
ținând în barțe limbile de aer ale pendulei
care ticăiau mere încremenite între cădere și ram
între ispită și Poezia cailor din soare
care vor să se stingă
ținând între dinți un trandafir

dar ai dansat, Sirenă! ai dansat!

Cu drag ,
de la un privitor de pe marginea ringului.

Elia,
un nod în gât nu e un nod
e între lume - suflet pod
de necuvinte.

Adrian, regretul este reciproc. Te mai aștept. Dacă nu ne \"depreciem\" prea tare - :).

Daniel, nu am nimic cu \"site\"/ul. Poate cu satul - :). E mare grădina lui Dumnezeu...
Altminteri, și mie mi-a plăcut.

Cu prețuire,

Geta, dorul în sine este ceva magic.

Ioane, o \"altamiră\" a \"bordeielor noastre\"; tot vigilent îți este \"ochiul\" - :).

Mae, pentru a te impresiona pe tine, nimic nu este prea mult. Poate mai mult altă dată - :)

Elia, ... :)

Anca, mulțumesc mult; chiar dacă va trece, din nou, mult timp, până când vei lăsa din nou un semn - :)

Vladimir, un mag e un vrăjitor, după cum și un vrăjitor e un mag - :)

Mulțumesc tuturor.

\"Vin si eu acum la spartu\' tirgului. Daca as fi citit-o inainte as fi spus ca m-am inspirat din poezia ta. Mi-a placut in intregime in special strofele 2 si 4.\"

Liviu, acum nu știu dacă ai vrut să mă tachinezi sau nu, drept pentru care am zis să vin să dau cezarului ce este al cezarului și poetului ce este al poetului.
Recunosc, textul meu este datat: 12.05.2004, însă, sunt sigur că ai să mă crezi, încă nu citisem \"tema\" poeziei tale.

Dacă nu te-am convins, nu îmi rămâne decât să scot poezia...

Cu prețuire,

Virgil,

prețuirea se arată, uneori și prin renunțarea la sine. Pentru a-mi exprima un gând, am renunțat la \"jumătatea\" mai puțin bună și din trăirea de atunci ți-am adus în dar doar jumătatea bună:

„Nu înjurați! E zadarnic totul!
Negustor de cuvinte nu sunt –
Tot mai greu îmi atârnă pe umeri
Capul de aur lăsat în pământ.

Nu iubesc nici orașul nici satul –
Cum de-am trăit singur nu pot pricepe.
Părăsesc tot ce-a fost. Îmi las barbă
Și mă duc vagabond prin stepe.

Voi uita de cărți, de poeme,
Cu traista-n spate voi umbla hai-hui –
Căci bețivului celui pierdut în câmpie
Vântul îi cântă mai mult ca oricui.

Voi puți a ridichie și ceapă –
Și voi face pe prostul într-una
Și cu zgomot îmi voi sufla nasul
Tulburând pacea serii și luna.

Nu mai vreau nici succese, nici slavă
Vreau doar vântul să îl pot asculta –
Fără asemenea doruri ciudate
N-are rost pe pământ viața mea.”
(Serghei Esenin - „Nu înjurați!…”)

Probabil nu ai să crezi, dar, cândva, voiam ca titlul unui volum de versuri să se intituleze \"tristețea păsării paradisului\". Am renunțat încă de atunci... -:).

Cu respect,

Daniel, uneori ne putem înțelege chiar dacă ne contrazicem, nu? - :). Multumesc de gândul exprimat.

Liviu, chiar credeam că te-am supărat. Mulțumesc pentru \"trecere\".