Poezie
ultimul tangou
"niciodată pe nume" (ed. Arc, 2005)
1 min lectură·
Mediu
veneai într-un galben impetuos
îmi ziceam iată un tangou al cailor din soare
ce mică e lumea
ce ritmuri de jăratec prin venele timpului
și eu cineva cu gânduri asediate
neîntrebătoare
fluture cu frică de colecție
ghemuit într-o clipă de grație
trecuse de miezul nopții
de ora când se mistuie orice vrajă
iar tu persistai într-o magnifică luminozitate
vorbitoare
eu
doar în dulcele spaimei
niciodată nu voi înțelege
cum reușeai să mă transferi
cu tot cu vise
într-o altă și altă realitate
aici
lăngă mărul acesta
unde șarpele nu mai are nevoie și de cuvinte
voi rămâne
suspendată pe ram de tăcere
17.05.04
076.238
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- silvia caloianu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 103
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
silvia caloianu. “ultimul tangou.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silvia-caloianu/poezie/73654/ultimul-tangouComentarii (7)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
BDistincție acordată
Poezia aceasta este precum o acolada. Aduna in ea culoarea din gand, culoarea din cuvant, culoarea din pictura mai sus postata si o revarsa excentric, \"impetuoas\" realitatii, dar nu oricum ci tocmai, atentie, \"în dulcele spaimei\" !
\"in dulcele spaimei\"... Superba expresie.
Acesta combinatie de cuvinte, \"in dulcele spaimei\" o percep precum o rascruce, o perpendiculara coborata de sus pe pamant, o raspicare precisa catre esente.
Ce simplu ai spus, doar in doua cuvinte, \"dulcele spaimei\", o expresie precum o emblema in care fiecare se poate regasi sau prin care se poate reintregi.
In \"ducele spaimei\" se petrec atatea si atatea neintelesuri in fiecare zi.
In \"dulcele spaimei\" ne indragostim, iubim, muncim si ne pregatim sa murim.
In \"dulcele spaimei\", fie ca o recunoastem sau nu, fie ca o constientizam sau nu, fie ca simtim sau nu se petrece viata insasi cu toate \"ingalbenirile ei\" ( asta pentru ca vorbeai de galben).
Indiferent de imprejurare, in cazul poeziei este vorba de o indragostire, o spaima mereu exista iar \"ducele\" sau dulceagul acestei spaime ne framanta pe toti. \"Dulcele\" imi pare mai inspaimantator decat insasi spaima. E ironic, e ispititor.
As putea comenta la nesfarsit expresia ta Sylvia. M-a marcat.
Da mi-a placut poemul.
\"aici
lăngă mărul acesta
unde șarpele nu mai are nevoie și de cuvinte
voi rămâne
pe ram de tăcere
suspendată\"
PS: Nu stiu de ce dar cred ca inversarea aceea din final imi suna mie mai bine. E ca si cum recitatorul ar fi luat o pauza inainte de a rosti ultimele cuvinte ca apoi sa spuna dintr-o suflare \"pe ram de tacere suspendata\". Dar e doar parerea mea.
\"in dulcele spaimei\"... Superba expresie.
Acesta combinatie de cuvinte, \"in dulcele spaimei\" o percep precum o rascruce, o perpendiculara coborata de sus pe pamant, o raspicare precisa catre esente.
Ce simplu ai spus, doar in doua cuvinte, \"dulcele spaimei\", o expresie precum o emblema in care fiecare se poate regasi sau prin care se poate reintregi.
In \"ducele spaimei\" se petrec atatea si atatea neintelesuri in fiecare zi.
In \"dulcele spaimei\" ne indragostim, iubim, muncim si ne pregatim sa murim.
In \"dulcele spaimei\", fie ca o recunoastem sau nu, fie ca o constientizam sau nu, fie ca simtim sau nu se petrece viata insasi cu toate \"ingalbenirile ei\" ( asta pentru ca vorbeai de galben).
Indiferent de imprejurare, in cazul poeziei este vorba de o indragostire, o spaima mereu exista iar \"ducele\" sau dulceagul acestei spaime ne framanta pe toti. \"Dulcele\" imi pare mai inspaimantator decat insasi spaima. E ironic, e ispititor.
As putea comenta la nesfarsit expresia ta Sylvia. M-a marcat.
Da mi-a placut poemul.
\"aici
lăngă mărul acesta
unde șarpele nu mai are nevoie și de cuvinte
voi rămâne
pe ram de tăcere
suspendată\"
PS: Nu stiu de ce dar cred ca inversarea aceea din final imi suna mie mai bine. E ca si cum recitatorul ar fi luat o pauza inainte de a rosti ultimele cuvinte ca apoi sa spuna dintr-o suflare \"pe ram de tacere suspendata\". Dar e doar parerea mea.
0
VMn-a dansat decât o vară
răsună în mine tocul albsatru
pe mozaicul mărunt al cuvintelor impetuoase
n-a dansat decât două buze împreunate
ținând în barțe limbile de aer ale pendulei
care ticăiau mere încremenite între cădere și ram
între ispită și Poezia cailor din soare
care vor să se stingă
ținând între dinți un trandafir
dar ai dansat, Sirenă! ai dansat!
Cu drag ,
de la un privitor de pe marginea ringului.
răsună în mine tocul albsatru
pe mozaicul mărunt al cuvintelor impetuoase
n-a dansat decât două buze împreunate
ținând în barțe limbile de aer ale pendulei
care ticăiau mere încremenite între cădere și ram
între ispită și Poezia cailor din soare
care vor să se stingă
ținând între dinți un trandafir
dar ai dansat, Sirenă! ai dansat!
Cu drag ,
de la un privitor de pe marginea ringului.
0
ED\"ce mică e lumea
ce ritmuri de jăratec prin venele timpului\"
\"fluture cu frică de colecție
ghemuit într-o clipă de grație\"
\"eu
doar în dulcele spaimei\"
\"cu tot cu vise
într-o altă și altă realitate\"
Si toate cate se mai intampla in poezie...
ce ritmuri de jăratec prin venele timpului\"
\"fluture cu frică de colecție
ghemuit într-o clipă de grație\"
\"eu
doar în dulcele spaimei\"
\"cu tot cu vise
într-o altă și altă realitate\"
Si toate cate se mai intampla in poezie...
0
CG
Nu pot să spun nimic. Sunt doar ,,suspendată pe ram de tăcere\'\', cu muguri de admirație pe trup .Frumos Silvia,frumos
0
ghemuit într-o clipă de grație
super!
e tarziu c-as mai scrie. revin maine dimineata