Nimeni nu niciodată

absolut de acord. o idee pe care si eu am incercat s-o exprim, la un moment, dat fara sa reusesc la fel de bine ca tine. scoti sunetele, ele se lovesc de obiecte si se intorc la tine, golite de sensuri. uneori ajung. foarte rar. si se spune ca nu este de vina gura care le pronunta, ci urechea care le asculta. dar poate fi si invers. totul e relativ. practic, intr-o situatie de comunicare, receptorul trebuie sa cunoasca limbajul emitatorului pentru ca un eventual zgomot emis sa se transforme in sunet perceptibil, deci--mesaj. abia cand cei doi \"vorbesc aceeasi limba\" se poate vorbi despre mesaj si se poate astepta un feedback. iar asta este foarte greu in poezie in care sistemele de decodificare sunt atat de subiective, incat aproape nu exista.
scurt eseu despre rostire, pentru care te felicit.

ioana

singurătatea are buzunarul de la piept
plin de cuvinte
cuvinte ce își duc existența
foarte aproape de inimă

inima doar veghează atât
să nu cadă vreun cuvânt în afara
propriului înțeles

Cred ca ar trebui incadrat in alta parte, in nici un caz la poezie. In rest, ma incui intr-o vocala, ca o necuvantatoare ce sunt.

Ioana, îți mulțumesc pentru că \"ai fost bărbată\" (apropo de unele comentarii - -:) - despre \"cocoși\"...) și ai făcut tu \"primul pas\". Dacă o să îți spun că de la \"poezia bordelului\" (așa am numit-o eu...) am citit tot ce ai postat, nu o să mă crezi, dar... mai vorbim noi!

Elia, eu mi-am rupt \"buzunarele\" ca să îmi semene hainele cu pielea...

Geta, a câta vocală?

Cu drag,

era interesant sa citesti si inainte de \'falsa poezie a bordelului\'. poemul la care ma refeream era \'inainte\'. daca stiam ca si tu refuzi cutitul de spart gheata eram barbata mai curand, intre timp operatia nu a reusit si nu mai stiu nici eu ce sunt. va trebui sa intreb pe cineva care vede bine cu ochiul. tot spectrul. eu zic ca zgomotele tale devin sunete si se inlantuiesc in muzici. felicitari si pentru ultimele doua si pentru cele de \'inainite\'.

ioana