în ochii păsării paradisului pierdut

Mai mult revolta decat tristete... Pasarea paradisului pierdut... Frumos si durerors ploua, sa fie pasarea - sufletul lutului tau? Atunci e bine... ai sanse sa te intorci... sa te ridici deasupra acelui paradis... ai grija la altitudine, caderile in sus sunt si mai periculoase... Glumesc, sa-mi ies eu din melancolie...

Virgil,

prețuirea se arată, uneori și prin renunțarea la sine. Pentru a-mi exprima un gând, am renunțat la \"jumătatea\" mai puțin bună și din trăirea de atunci ți-am adus în dar doar jumătatea bună:

„Nu înjurați! E zadarnic totul!
Negustor de cuvinte nu sunt –
Tot mai greu îmi atârnă pe umeri
Capul de aur lăsat în pământ.

Nu iubesc nici orașul nici satul –
Cum de-am trăit singur nu pot pricepe.
Părăsesc tot ce-a fost. Îmi las barbă
Și mă duc vagabond prin stepe.

Voi uita de cărți, de poeme,
Cu traista-n spate voi umbla hai-hui –
Căci bețivului celui pierdut în câmpie
Vântul îi cântă mai mult ca oricui.

Voi puți a ridichie și ceapă –
Și voi face pe prostul într-una
Și cu zgomot îmi voi sufla nasul
Tulburând pacea serii și luna.

Nu mai vreau nici succese, nici slavă
Vreau doar vântul să îl pot asculta –
Fără asemenea doruri ciudate
N-are rost pe pământ viața mea.”
(Serghei Esenin - „Nu înjurați!…”)

Probabil nu ai să crezi, dar, cândva, voiam ca titlul unui volum de versuri să se intituleze \"tristețea păsării paradisului\". Am renunțat încă de atunci... -:).

Cu respect,

mușcături în oasele tale cătușele cuvintele tăcerile această alchimie a sufletului din ce în ce mai rarefiate lacrimi în ochii păcătoși ai păsării de foc... nicicând paradisul nu fu mai aproape și mai departe în același timp...
numai bine!

Scopit înseamnă castrat, jugănit în limba română.

Uneori voi mai publica și aici.

nu cred că e potrivit să o pun aici. Caută pe google numele meu complet. Acolo vei găsi o pagină pe care este o adresa de e-mail. scrie acolo și vei primi răspuns.

Si eu m-am gandit la un cuptor de alchimisti in care plumbul se transforma in aur, dar si la pasarea de foc, baletul lui Fokin pe muzica lui Stravinski daca nu ma insel.

virgile, frumos textul tau si chiar contine si o idee buna, dar este in stilul lui Blaga, clar, si ti-as si demonstra asta dar stau rau cu timpul si cu cheful. dar repet, un text bun