Poezie
Mugur de stâncă
...de când
1 min lectură·
Mediu
De când mi-ai mângâiat sărutul cu o palmă
De când în pași de vals te-am m-ai dansat o noapte
De când ai învățat să mă citești în șoapte
De când numai cu tine-am mers pe marea calmă
De-atunci ai fost cu mine-n fiecare
fir de nisip ce curge timpul din clepsidre
și-n tot albastrul de atunci zburăm spre soare
iar gheața am topit-o lângă tine
doar tu te naști de-atunci mereu în mine
iar eu mă joc cu literele tale
Mugur de stâncă
am clădit cu tine
Ar mai rămâne doar
să crească mare
să ne zâmbeasc-atunci
când merge la culcare
căci orișice sămânță
spre seară se îngroapă
să se ridice iar
mugur de stâncă
de când
sărutu-mi îl vei odihni-n mirare
de când
noi vom valsa noapte de noapte
de când
în litere găsit-am numai șoapte
de-atunci
ne-am luat de mână să pășim pe mare
din ape ne-am făcut
mugur de stâncă
0134.630
0
Poate te mai gîndești versul:
în litere-s șoptite surâsurile toate
poate poți să cuprinzi tot ce vrei tu aici avînd însă șoaptele ca rimă; mi se pare că sună mai frumos.
Așa cum e acum e o rimă forțată.
Doamne Ajută