Ritualuri magice

\"coaste rupte-n cai\"
\"oameni de pământ\"
\"hulubi de pripas\"
\"palmele plângând\"
\"de argint piroane\"
\"cade ora peste\"
\"sânge de licori\"
\"ramuri de alun\"
\"ochii de jivină\"
\"clopotul cu vocea\"

\"mâna un ștergar de piele peste gură\"

Mi-a placut si mie poezia aceasta deja instelata.
Am tinut sa te felicit si eu pentru ea.

Felicitari !

Vasile :) Mi-a placut poezia desi prin modul de a se consuma al versului ma duce cu gandul mai degraba la vrajitorie decat la magie.

Geta, dorul în sine este ceva magic.

Ioane, o \"altamiră\" a \"bordeielor noastre\"; tot vigilent îți este \"ochiul\" - :).

Mae, pentru a te impresiona pe tine, nimic nu este prea mult. Poate mai mult altă dată - :)

Elia, ... :)

Anca, mulțumesc mult; chiar dacă va trece, din nou, mult timp, până când vei lăsa din nou un semn - :)

Vladimir, un mag e un vrăjitor, după cum și un vrăjitor e un mag - :)

Mulțumesc tuturor.

prima data cand am citit textul m-am intrebat ce anume ai dorit cu acest poem. daca ai dorit sa fie unul ironic la adresa ritualului magic, oarecum ti-a reusit, daca nu, atunci imi pare un fiasco de proportii... sa-ti spun si de ce nu am gustat textul:
in primul rand pentru ca incerci introducerea intr-un univers popular, iar in sprijinul acestei introduceri folosesti o groaza de elemente, cand de dorit ar fi fost o esentializare; iata:\"plugul, mămăliga, ștergar, oale de pământ, străchini de pământ,clăile de fân etc.- aceste enumerari nu imi dovedesc surprinderea esentei, ci din contra, mie imi spun o incercare nereusita de a sugera intr-un mod fals aceasta esenta! apoi, dupa ce faci toate aceste trimiteri la spatiul popular ne lovesti in moalele capului cu versul care contine :\"intepam papusi...\"; sa ma ierti autorule, dar aici se duce pe pustiu toata dialectica textului, indiferent de miza lui(sau nu am aflat eu ca batranii de pe plaiurile noastre practicau voodoo? hmm! trebuie sa ma uit la discovery).

totusi, citit eterogen, textul poate acorda si ceva fior liric, pe ici colo si ceva profunzimi, cum ar fi:
\"ochi de vite mute așteptând stăpân ochii de jivină mursecând în umbră
incantații disperate de privighetori clopotul cu vocea lui prea sumbră\"

Andrei,

ai afirmat următoarele: \"prima data cand am citit textul m-am intrebat ce anume ai dorit cu acest poem. daca ai dorit sa fie unul ironic la adresa ritualului magic, oarecum ti-a reusit, daca nu, atunci imi pare un fiasco de proportii... \"

După, urmează posibilele tale argumente. Pentru ca spre încheiere să afirmi:

\"sa ma ierti autorule, dar aici se duce pe pustiu toata dialectica textului, indiferent de miza lui(sau nu am aflat eu ca batranii de pe plaiurile noastre practicau voodoo? hmm! trebuie sa ma uit la discovery).\".

Eu, pentru a mă uita pe Discovery, trebuie să execut câteva artificii cu PC, așa că ai bine am să îți spun câte ceva din prefața unei cărți, nu îți spun care, pentru că este ușor de intuit/dedus:

\"Este regretabil faptul că nu dispunem de un cuvânt mai precis decât acela de religie prin care să numim experiența sacrului. Termenul are o istorie îndelungată, deși întrucâtva limitată din punct de vedere cultural. Ne putem întreba dacă poate fi el aplicat fără discriminare Orientulu Apropiat antic, iudaismului, creștinismului și islamismului sau hinduismului, budismului și confucianismului, precum și așa-ziselor popoare primitive. Dar este poate prea târziu să căutăm alt cuvânt și religie poate fi încă un termen util cu condiția să ne amintim mereu că el nu implică necesarmente credința într-un Dumnezeu, în zei sau spirite, ci se referă la experiența sacrului și prin urmare are legătură cu ideile de ființă, sens și adevăr.\"

Într-un ocean al diversității, după cum văd eu lucrurile, Andrei, spiritul uman (născut sau făcut, nui aceasta este miza) are nevoie de o realitate presupus obiectivă, absolută, la care să se raporteze prin imperfecțiune și către care să tindă, vorba lui Țuțea, \"asimptotic\".
Prin urmare, \"divinitatea mea\" nu este una cu \"specific național\" sau cu oricare alt specific, ci este una care aparține conștiinței mele de sine, conștiință pe care mi-o \"informez\" sau o \"derutez\" prin empiric, adică prin ochi (principalul organ senzorial). Atât despre această idee, restul e... poezie.

Evident, această posibilă interpretare poate avea și o altfel de concluzie. De exemplu, că departe de a fi \"găselnițe\" ideologice ale filosofiei contemporane, \"utilitarismul\" sau \"pragmatismul\" sunt fundamentele ideologice ale oricărei \"dogme\". Spuneam în altă parte că o instituție de tip religios nici nu și-ar dori enoriași morali. Altminteri, bordelurile ar rămâne fără clienți, iar popii fără enoriași. Prin urmare, imperfecțiunea este \"liantul\" societății și al speciei.

Dar aceste gânduri ating o cu totul și cu totul altă problemă și nu are rost să polemizăm aici. Îmi voi permite, prin urmare, să mai amintesc numai că renmitul autor al cărții citate își încheie lucrarea astfel:

\"Căci dacă este adevărat că orice soluție a unei crize provocate de conștiința polarității implică întrucâtva începutul înțelepciunii, atunci înseși multiplicitatea și extrema varietate a unor asemenea soluții nasc reflecția critică și pregătesc apariția filosofiei\".

Îți doresc din toată inima, Andrei, să le atingi pe ambele, atât înălțimile credinței, cât și adâncurile filosofiei. Mărturisesc faptul că eu unul m-am rătăcit de amândouă.

Cu respect,

Citind comentariul tau, am crezut, la inceput, ca este unul cu skepsis(la modul in care mi-ar fi servit spre intelegerea textului), apoi m-am gandit ca este o cursa, apoi mi-am dat seama ca pot fi ambele si totusi, nici una!

In primul rand bag de seama ca ai incurcat itele(desi poate nu prea mult), in sensul ca, in timp ce eu ma refer la structura textului tau, tu te referi la convingerea din care a izvorat poemul; e bine si asa. Numai ca nu ai facut altceva decat sa-mi demonstrezi o opinie initiala despre ceea ce scrii tu. Mi se pare ca incerci sa creezi printr-o anumita tehnica a colajului, pe care o mai intalnim la chiar \"copiii teribili\" ai acestui timp: curentul New Age.

Or, Vasile, degeaba \"divinitatea ta\" nu este una cu \"specific național\" , din momentul in care tu, in textul poetic, aduci cititorul intr-un astfel de \"specific\". Nu se \"potriveste\"! Aceasta, dragul meu poate reprezenta un argument estetic, deoarece nu numai ca poti cadea in rizibil(cum mi s-a parut ca ai facut la \"intepam papusi\") ci poti avea o influenta distructiva asupra cititorului prin puzderia de ritaluri trantite intr-un singur topos(totusi distructivitatea de care vorbeam poate avea loc in cazul in care cuvantul poetic este destul de puternic, iar la tine, cred eu, nu este decat pe alocuri).

Ca sa ma rezum: un text redundant, ingreuiat ca sa dea tenta de \"cat mai ritual\", antagonisme nereusite, caderi in rizibil, tentative cat mai stridente de a familiariza cititorul cu universul arhaic, sclipri de lirism, dar foarte prost plasate in context!

Cat despre aparitia \"dogmei\", cred si eu ca o polemica ar fi pierdere de vreme, lucrurile acestea fiind discutate pana la saturatie!