Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Maestrul Coadă de Șoarece

(tao imposibil)

1 min lectură·
Mediu
noaptea are ochii oblici
ca un pelerin chinez dormind lângă marele zid
lângă poarta de est a unui suflet închis
spre înăuntru
nimeni merge către nimeni
suntem cu toți supușii dinastiei nimeni
drumul mătăsii trece prin disperare
coada unui șoarece te scoate totdeauna
din labirint
un număr infinit de împărați
intră într-un număr infinit de împărătese
pelerinului dormind pare prea puțin să îi pese
că îl nasc stelele neștiut
nici un lucru nu are nume în somn
nu își amintește ce visa când era treaz
sigur viața fuge mai repede nu îl poate
prinde
el s-a oprit autodevorându-se
poate că nici nu e coada unui șoarece
poate e coada unui evantai de hârtie
pe care
frecarea cu aerul l-a colorat cenușă
moartea s-a deghizat în gheișă de aer
cocorii ating diminețile cu picioarele
poartă în pliscuri tapițerii de întuneric
sau numai luna ca un cap retezat
m-am îmbătat cu sângele maeștrilor
tatuându-mi pe inimă simbolul nefericirii
imperii de împărați și împărătese gonesc
să prindă să taie pelerinul dormind
lângă marele atât de marele zid
045161
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
174
Citire
1 min
Versuri
31
Actualizat

Cum sa citezi

Vasile Munteanu. “Maestrul Coadă de Șoarece.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/74156/maestrul-coada-de-soarece

Comentarii (4)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@liviu-nanuLN
Distincție acordată
Liviu Nanu
Vasile, mi-a placut poezia dar am o mica nelamurire. De ce pelerin? Si daca da, ce cauta pelerinul chinez la zid? Eu nu prea am auzit de pelerinii chinezi, si daca existau, cred ca se duceau la temple sau minastiri. Poate mandarin. Dar mandarinul nu avea nevoie sa doarma aiurea, era doar baron local, nu? Pe urma, daca tot scrii de chinezi, ce cauta gheisa acolo? aia e in Japonia. In China se numeau altfel.
In concluzie, mi-a placut, fie si pentru ca macar m-a pus pe ginduri. O tema interesanta.
0
@oana-popescu-carlovaOC
Poezia curge impecabil, o pot citi si dinspre ultimul vers catre primul, ideea persista spre amplificare. Mi-a placut in mod deosebit:
\"nimeni merge către nimeni
suntem cu toți supușii dinastiei nimeni
drumul mătăsii trece prin disperare
coada unui șoarece te scoate totdeauna
din labirinit\"
Nu consider nepotrivita alaturarea pelerinului chinez cu gheisa, sunt doar personaje ale unui suflet inchis spre inauntru, ratacit pe un drum al matasii, citit ca disperare.
Oana Solike

0
@bbB
Distincție acordată
bb
O poezie filozofica despre trecerea noastra in timp intr-un anume sens istoric, mereu de-a lungul unui zid.....chinezesc.

\"imperii de împărați și împărătese gonesc\"
\"nimeni merge către nimeni\" ; S-ar traduce plusul traieste pin minus, pentru ca la sfarsit balanta sa fie mereu nula.

\"drumul mătăsii trece prin disperare\"

Probabil ca disperarea e un anume fel obligatoriu de a trece constientizand fiecare pas. Cioran ne vorbea de pe culmile ei.

Un poem pretentios despre care s-ar putea comenta multe.
Mie mi-a placut interioritatea poeziei, alcatuirea ei intrinseca si bogatia de impaturiri filozofice.

Felicitari !


0
@vasile-munteanuVM
Vasile Munteanu
În primul rând vă cer iertare pentru întârziatul răspuns și vă mulțumesc pentru \"empatie\" sau \"simpatie\".

Liviu, am să mă rezum la a preciza că, etimologic, pentru o familie chineză semnificația denumirii pentru cel care intra într-un ordin religios era \"cel-care-și-a-părăsit-familia\", iar actul în sine era considerat un păcat. Cel care se retrăgea din lume își pierdea statutul de persoană, familia sa ștergându-i dovezile identității: numele, poziția în familie, simbolul din templul familiei. Nu înceta sa mai existe, ci devenea cel care nu a existat niciodată. Cât despre restul simbolurilor...

Oana, îți mulțumesc pentru primul semn lăsat. De asemenea, m-a bucurat faptul că ai sesizat încercarea mea de \"polarizare\" a versurilor, în sensul posibilității lecturării lor și în sens invers. Știu că nu e ceva original, însă nu \"metoda\" mă interesa, ci \"polarizarea\".
Te mai aștept.

Anca, este de prisos, cred, să mai spun cât de tare mă onorează aprecierea ta, mai ales că nu se întâmplă frecvent.
Nu am uitat că îmi spuneai la una dintre poezii că \"știu și singur [...], dar am nevoie de aprecierea celorlalți\".
Da, ai perfectă dreptate, mereu \"de-a lungul zidului\", niciodată dincolo de el... Mulțumesc mult că de acolo, \"de pe Lună\", m-ai văzut dormind lângă zid.

Cu prețuire,

0