Vasile Munteanu

Dane, înainte de toate, mărturisesc faptul că apreciez nota de echilibru și subtilul rafinat al sugestiei finale; păstrând nota vremilor sub care suntem, deși unii cred că ar fi invers, a semănat oarecum cu o declarație a lui Valeriu Turcan; dar nu ziaristul, ci purtătorul de cuvânt...

1. lume bună? ce să spun... sau este adevărat că mi-am șlefuit lentilele singur și din cauza silicozei nu am realizat că trăim în \"cea mai bună dintre lumile posibile\" sau suntem deja pe lumea de cealaltă unde, vorba altui \"scribere\" care înota contra curentului: liniștea care ar cădea peste mormintele celor virtuoși ar fi aceeași cu liniștea care acoperă mormintele ticăloșilor;

2. \"se pare\" nu e o certitudine (și asta e dătător de speranță);

3. \"regresiv în mod\"...; regresiv în raport cu ce? e ceva progresiv în această \"lume fantomatică\" (implicația progresiei ar fi aceea că, atunci când fantomele apar, devin din ce în ce mai vizibile; dar regresia vizuală, crede-mă, e direct proporțională)? mod? să înțeleg de aici că, deși rezultatul este apreciat, maniera este considerată impardonabilă?

4. \"care nu mai dau mens sana\"; aceste cuvinte ne... înduioșește; rareori găsești o milă atât de creștinească precum grija altuia.

5. apoi, intercalată, mărturisirea: \"îmi plăcu\"; cum ea constituie in se o \"introducere-cuprins-încheiere\" (ceea ce ar caracteriza o mens sana) și nici trimiteri nu are, mărturisesc faptul că nu știu al ce se referă.


6. cât despre \"acel cur\": a) era o necesitate stilistică (chiar și simpla analiză a \"lumii bune\" ar fi de acord cu asta) b) adjectivele mele au fost: \"zelos și hipercorect\"; \"formalism\", \"cerbicie\", \"frustrat\" sunt adjective care exprimate de către tine.

7. nu cunosc nimic mai periculos decât a te supune ca un imbecil unor reguli nedrepte; poate că abia asta este ceea ce face diferența între un individ și un om, între un scribere și lumea bună...

mulțumesc, asemenea.

ce nu ai scris azi, nu vei mai scrie niciodată; în plus... cine-i nebunul care poate spune ce și cum va fi peste zece secunde? zece zile? o eternitate... nici nu țin minte ce am scris acum zece zile :).

bănuiala mea e că pentru asta oamenii există în \"cele două stări de agregare\" ale lor: în spațiu (simultaneitate) și în timp (succesiune) - pentru a se înțelege unul pe altul și, prin asta, să realizeze că nu înțeleg nimic; de aceea este atât de important ce și cum simțim; mai ales când simțim \"la fel\" :).

Cornel: ca să nu pară un gest virtual lipsit de orice implicație, mi-am așezat bereta pe cap și am scos-o cu o ușoară înclinare a frunții; demnitatea și pertinența Afirmării m-au mișcat; cu reciprocitate.

Livia: nu neg, se poate interpreta și ca (auto)resemnare; în definitiv, nu cred că există printre noi cineva care se simte în permanență erou; ispita nebuniei ar fi prea mare...; ieri eram mai revoltat, astăzi poate obosit sau poate nici măcar, poate că blazarea acesta nu este a mea; sau nu numai a mea; poate ea, pentru unii, este inavuabilă, poate, pentru alții, ceea ce lă rămâne după ce își consumă energia în vicii, de exemplu.

oricum, îți mulțumesc pentru prezență și pentru semn.

Ligia: îți mulțumesc pentru interes și pentru mărturisire; acum știu :).

Elia: chiar dacă vedeai, nu era nici un bai :); alte texte mi-au fost încadrate la explicite pentru \"cur\"; am zis să scutesc de efort un editor zelos și hipercorect.

Anghel: din câte știu eu, pentru a scoate ceva (o clonă, de exemplu...), musai întâi să bagi ceva :); deși nu știu la cine faci referire, subscriu constatării tale.

Elia: o floare între rătăci(to)ri :).

Anghel: d.p. meu d.v., acest text nu conține nimic vulgar; am zis numai să respect (deși timpul m-a convins că nu folosește la nimic...) una dintre regulile site-ului, anume aceea care se referă la încadrare; cât despre apteri... până și musca de pe căciulă poate să zboare, fain tare poemul tău de azi, sper să îmi fac timp să revin.

vă mulțumesc pentru prezență și semn.

... preumblarea aceasta a lui Alexei [regăsit explicit (Noctură pentru bocanci) sau implicit (Șotron cu viața)] printre stări și concepte, în care Eu-l seamănă cu varnița unui sat căruia i s-au șters (satului) amintirile conștiente, dar căruia subconștientul îi păstrează esența calcaroasă, crăpată ca palmele dintre vara câmpului și iarna lemnelor târâte pe gheață cu lanț și pană; e un flas urbanism în versurile tale, un urbanism renegat, maladiv, căruia noblețea evocării indirecte îi conferă aură de alienare.

cu plăcerea lecturii,

... mai plângi, degeaba, mi-a spus, ce-ai omorât omorât rămâne\"

îmi place tonul acesta de \"proezie\", cum îmi place mie să-i spun (cine știe, poate într-o zi va fi recunoscut Proezismul... :) ), de portretizare a oamenilor-meteor, a oamenilor ce nu sunt văzuți din lipsa de telescoape a vremii lor și care, purtând în structura lor misterioase bacterii, pornesc în sufletul acelora cu care vin în contact mutații nebănuite; recviem tulburător, grav, greu de asumat, la limita dintre asumare și reproș.

cu plăcerea lecturii,

\"blocul din viața noastră\": blocul de desen; mulțumesc pentru lectură și pentru semn.

Ioana; îți dau dreptate, orice foaie albă e noaptea unui flămând.

cine poate părea mai vesel decât Narcis?

mulțam de graba care pierde cuvinte :).

mulțumesc pentru lectură și pentru apreciere; ai subliniat cu mult rafinament anumite distincții; recunosc, e destul de dificil să te plasezi și \"înăuntru\" și \"în afară\".

încă o dată, mulțumesc.

spunea cineva: \"ochii sunt orbi când sufletul e ocupat cu altceva\"...

mulțumesc pentru lectură și pentru semn.

îți vând [contracuvinte] \"secretul armei secrete\", aparatul de înregistrat imagini funcționează de hârtie de bancnotă; așadar, cel mai talentat poet e bancomatul... :).

mulțumesc pentru prezență, apreciere și... cuvinte [prilej de contra...]; bine spus: cumva tot stăm, dacă nu cumva invers.

bună, Nicolle.

unghi de fugă: marea - bătătură a unui zbor eșuat în mod repetat.

Elena: nici o vină și nici un merit; cum bine spui: trăiască monitorul!

Monica: indiferent asupra cărui simț se exercită (asupra auzului și/sau a văzului), eu cred că arta se adreseaază, în primul rând, imaginației; de aceea nu cred că \"teribilismul și stânjeneala vor fi înlocuite de altceva mai bun\" - pentru simplu motiv că ele sunt caracteristice naturii umane și altă natură umană, mai bună, nu există (măcar pentru că, în acest caz, ar fi sau neumană sau inumană); iar, dacă textul meu este o \"critică\", el este, în mare parte, și o autocritică; de-o parte: ce-i al cezarului, de cealaltă parte: dreptul celui perfect să dea cu piatra; eu am luat una așa de mare acum ceva ani, încât abia acum mi-am scăpat-o peste picioare; dar am găsit de cuviință să râd; și, dacă și ție textul ți-a provocat râsul (care, al urma urmei, este una dintre categoriile estetice), înseamnă că mai există pe lume imaginație și că autoflagelarea mai are încă sens; mulțumesc aplecării tale întru cuvânt.

păi, bântuiala poetică se tratează fie cu des_cântec, fie cu \"arginți\".

da\', exorcizarea?! exorcizarea! cât costă, domnule, exorcizarea?!

[\"dincolo era mai ieftin\"]

mă pricep la scris; mai bine te trec în agendă și, când o fi, îți fac o vizită (a se citi \"o bântuială\") :).

chiar, pentru genul \"client fidel\" oferiți carduri și abonamente? \"dă bine\" la imagine...

competiții; scuze

și, când spun asta, mă gândesc că, de exemplu, ai putea încheia un contract de colaborare cu cimitirul \"Odihna Veșnică\" (la ieșire din București, undeva spre Alexandria, dacă mai țin bine minte); doar că tu ar trebui, la reducere, să cauți clienți pentru \"odihnă temporară\", un fel de Camping Second World...; în weekend ai putea organiza concerte, petreceri de Halloween, Festivalul Pomenii (cu materialul clientului), conpetiții de Dric Bike sau Death Diving...

\"curat murdar\", mare lucru un impresar în ziua de azi!