acești oameni apteri

Si uite-ma cum citesc eu numai texte dintr-astea cu expresii vulgare. :)

aceste texte vulgare sunt mai candide decat o clona care e fotografia unui apter

Elia: o floare între rătăci(to)ri :).

Anghel: d.p. meu d.v., acest text nu conține nimic vulgar; am zis numai să respect (deși timpul m-a convins că nu folosește la nimic...) una dintre regulile site-ului, anume aceea care se referă la încadrare; cât despre apteri... până și musca de pe căciulă poate să zboare, fain tare poemul tău de azi, sper să îmi fac timp să revin.

vă mulțumesc pentru prezență și semn.

\"(...)nu mai știu
să revină dintre rătăciri cu o floare

criminalii pădurilor injectându-și în venă cerneală
limba - garou gâtuind un sânge rebel (...)

acești oameni apteri aceste
orătănii cu râme în cioc\"

mi-a plăcut, Vasile, deși te citesc de mult, uite că niciodată nu ți-am lăsat semn. Acum știi :)

Sper ca nu s-a inteles ca as fi vazut ceva vulgar in acest text. Sau in altele. Era vorba doar de aceasta, uneori penibila, incadrare.

Mi-aduc aminte de Andrei Gheorghe cum zicea pe o melodie a Paraziților: ce e mai vulgar, cuvântul \"pulă\" sau cuvântul \"corupție\"? Parafrazez: ce e mai vulgar, cuvântul \"futai\" sau cuvântul \"clonă\"?

Ligia: îți mulțumesc pentru interes și pentru mărturisire; acum știu :).

Elia: chiar dacă vedeai, nu era nici un bai :); alte texte mi-au fost încadrate la explicite pentru \"cur\"; am zis să scutesc de efort un editor zelos și hipercorect.

Anghel: din câte știu eu, pentru a scoate ceva (o clonă, de exemplu...), musai întâi să bagi ceva :); deși nu știu la cine faci referire, subscriu constatării tale.

Mi-o plăcut (mult) această poezie. E ca și cum ai pus oglindă în fața ne-bărbieritei noastre generații.
Mi-am permis să continui ideea... și iată ce-a ieșit

Multe concursuri. Multe premii. Mulți poeții (și mai ales poete). Puțină poezie. Stau și mă-ntreb, oare, cât fast-poesis mai putem înfuleca și când vom plesni (ca niște pet-uri îmbuteliate cu sunete expirate) de-atâta \"unică folosință\"?
Uităm (treptat) gustu\' ideilor. Uităm de ce am început și cum ne vom termina ultima strigare. Alergăm, respirând cuvinte fără sens, spre o \"prostituată-far\" (vorba fratelui Codreanu).
M-am săturat de-atâta \"realitate\" și de-atâtea lucruri spuse dintr-un teribilism cotidian! M-am săturat de-atâta \"inovație\" previzibilă, giratorie, zdrăngănind pe la încheieturi!

Trăim într-un balamuk poetic... fără asistență, fără medicamente. E suficient să ne îngrădim cu \"realități\" obsesive, să fim etichete scandaloase (sau scandalizate) și orice mișcare (a noastră), transpirând zgomotoasă, poate deveni poemul zilei (sau o copertă debutantă într-un festival).

Suntem o generație netratată la timp, cu grave probleme de gândire (logică) și de comunicare, mișcându-se feroce într-un spațiu închis, limitat de neputință. Când vom trage linia, vom număra multe zecimale... și niciun întreg.

Generația noastră nu este în stare să creeze. Suntem o turmă de orbi desenând pe asfalt, consumatori de premii, behăind în neștire aceleași sunete orgolioase.

Suntem o generație de Țupa-Țupa, fracturată în douămii (plus) de locuri, expunându-și handicapul într-un mizerabilism concurențial. Suntem o generație de ne-futuți care, masturbându-se pe la colțurile poeziei, are impresia că poate deține (și cunoaște) orice bucățică de \"cărniță\". De unde? Nu suntem în stare (nici măcar) să nimerim ochiu\' maro al timpului sau gaura neagră a spațiului în care trăim, hrănindu-ne (spiritual), în continuarea noastră oribilă, cu dezintegrarea organelor ce ne mistuie gândirea și creația (oriunde ar fi ele).

Suntem prea multe verdicte fără niciun temei. Suntem o de-generație cu degete apucând...

Subscriu acestei poezii.
Felicitări.

Cu stimă, Cornel Ghica

da, ihi,
un text resemnat, mi se pare mie.
dar ai dreptate.
:)

Cornel: ca să nu pară un gest virtual lipsit de orice implicație, mi-am așezat bereta pe cap și am scos-o cu o ușoară înclinare a frunții; demnitatea și pertinența Afirmării m-au mișcat; cu reciprocitate.

Livia: nu neg, se poate interpreta și ca (auto)resemnare; în definitiv, nu cred că există printre noi cineva care se simte în permanență erou; ispita nebuniei ar fi prea mare...; ieri eram mai revoltat, astăzi poate obosit sau poate nici măcar, poate că blazarea acesta nu este a mea; sau nu numai a mea; poate ea, pentru unii, este inavuabilă, poate, pentru alții, ceea ce lă rămâne după ce își consumă energia în vicii, de exemplu.

oricum, îți mulțumesc pentru prezență și pentru semn.

pentru că așa mă simt și eu uneori...
și am observat că și atunci când vine peste mine un surplus de energie - habar n-am ce să fac, stau și cuget și gata.
zilele trec, azi una, mâine alta, peste alte zece ai să-ți citești altfel poemul, :)

ce nu ai scris azi, nu vei mai scrie niciodată; în plus... cine-i nebunul care poate spune ce și cum va fi peste zece secunde? zece zile? o eternitate... nici nu țin minte ce am scris acum zece zile :).

bănuiala mea e că pentru asta oamenii există în \"cele două stări de agregare\" ale lor: în spațiu (simultaneitate) și în timp (succesiune) - pentru a se înțelege unul pe altul și, prin asta, să realizeze că nu înțeleg nimic; de aceea este atât de important ce și cum simțim; mai ales când simțim \"la fel\" :).

păi, don basil, scribere ăsta a fot privit mereu cu suspiciune de multă lume bună, mai ales dezmățul poetic. se pare c-ar avea ceva regresiv în modul în care căutările prin partea asta a lumilor fantomatice duc în fundături ciudate. care nu mai dau mens sana. îmi plăcu.
și n-ai fost fair cu acel \"cur\". evident, nu-mi pasă dacă anumite formalități sunt interpretate drept cerbicii ale unui editor frustrat. cramponarea împotriva regulilor e mai periculoasă decât cantonarea în ele.
spor la toate!

Dane, înainte de toate, mărturisesc faptul că apreciez nota de echilibru și subtilul rafinat al sugestiei finale; păstrând nota vremilor sub care suntem, deși unii cred că ar fi invers, a semănat oarecum cu o declarație a lui Valeriu Turcan; dar nu ziaristul, ci purtătorul de cuvânt...

1. lume bună? ce să spun... sau este adevărat că mi-am șlefuit lentilele singur și din cauza silicozei nu am realizat că trăim în \"cea mai bună dintre lumile posibile\" sau suntem deja pe lumea de cealaltă unde, vorba altui \"scribere\" care înota contra curentului: liniștea care ar cădea peste mormintele celor virtuoși ar fi aceeași cu liniștea care acoperă mormintele ticăloșilor;

2. \"se pare\" nu e o certitudine (și asta e dătător de speranță);

3. \"regresiv în mod\"...; regresiv în raport cu ce? e ceva progresiv în această \"lume fantomatică\" (implicația progresiei ar fi aceea că, atunci când fantomele apar, devin din ce în ce mai vizibile; dar regresia vizuală, crede-mă, e direct proporțională)? mod? să înțeleg de aici că, deși rezultatul este apreciat, maniera este considerată impardonabilă?

4. \"care nu mai dau mens sana\"; aceste cuvinte ne... înduioșește; rareori găsești o milă atât de creștinească precum grija altuia.

5. apoi, intercalată, mărturisirea: \"îmi plăcu\"; cum ea constituie in se o \"introducere-cuprins-încheiere\" (ceea ce ar caracteriza o mens sana) și nici trimiteri nu are, mărturisesc faptul că nu știu al ce se referă.


6. cât despre \"acel cur\": a) era o necesitate stilistică (chiar și simpla analiză a \"lumii bune\" ar fi de acord cu asta) b) adjectivele mele au fost: \"zelos și hipercorect\"; \"formalism\", \"cerbicie\", \"frustrat\" sunt adjective care exprimate de către tine.

7. nu cunosc nimic mai periculos decât a te supune ca un imbecil unor reguli nedrepte; poate că abia asta este ceea ce face diferența între un individ și un om, între un scribere și lumea bună...

mulțumesc, asemenea.

ted,
ambele epitete folosite de tine au conotații cel puțin ironice, dacă nu chiar negative. hipercorectitudinea, după câte știu eu, e o greșeală. doar că nu vedeam rostul apostrofării directe. cred că, mai degrabă, ar intra în discuție caracterul acestei reguli (chiar n-am înțeles de ce e nedreaptă), nu a celor care o aplică. dar, dacă asta ți-a fost opțiunea, o respect și, cu un oarecare regret, te salut prietenește.