Poezie
ceva-probabil; timpul, de exemplu
(„urma scapă turma”)
2 min lectură·
Mediu
acesta
acesta este
acesta este începutul(-probabil)
nu-i pasă nimănui de a doua jumătate a frazei și dacă
aș înjura de cristoși
ar pune-o pe seama virilității verbale
câți știu că poți șterge aerul cu limba crezându-l așa
un șef imaginar
fluturașul de salariu sau hârtia de o sută
pe care o dai bacșiș (cu caragiale cu tot)
lăutarului
când două buze se suprapun perfect ceva este fals în
inimă
nu poți juca de-a v-ați ascunselea legat la ochi cu sângele
oricum hainele îți put dulce-grețos când tura trecută
ai stat ascuns în tufele de busuioc
pitiți-vă într-o fântână părăsită
veți încerca pentru întâia oară sentimentul că urcați
în jos și că de înalt sunteți singuri pe lume
ironia sorții
nimeni nu poate fugi dintr-o fântână părăsită în plus
intuiția unui copil e de ajuns pentru a vă umple
de scuipatul turmei fără de scăpare
hă hă hă
hă hă hă
ai spart oalele bă
ecoul râsului fără de rost este singura bucurie a vieții
fericit este abia acela pentru care
veselia celorlalți nu este motiv de întristare
stau păsările pe cer ca mușchiul țigănesc în cârligele
galantarelor
nu poți fi egalul lor decât înrobindu-te științei
limpeziți pe față cu pumni de conservanți vom anula
orizontul dintre noi și gunoaie
așa am plecat de acasă:
- du-te și tu cu gunoiul
port și astăzi găleata cu mine
pe mama
au ascuns-o ca pe o comoară sub pământ
de aceea ridic la întâmplare pietre și buturugi
de aceea aceasta va fi
ce rost ar mai avea să înjur? nimeni
nu crede pe nimeni
a doua jumătate a frazei
023002
0
cu drag,
nicolle