cronica unui autoportret fără premieră

don basil, îmi plac riscurile prozodice, mai ales asumate. plus că butaforia matale ale ceva special, odoruri și damfuri de sfâșiere existențială care mă face să cred că ești un om tare vesel. scuză-mi repezeala! salve!

cine poate părea mai vesel decât Narcis?

mulțam de graba care pierde cuvinte :).

“pescarul”-o metafora a lui d-zeu,
“alt pescar
momeala-ncremenită pare-un suflet
cu solzii aurei expuși în soare
întruchipat de falsul unchi oscar”- o descriere metaforica a lui Satan
”din ce tărâm cuvântul va străpunge
prin măruntaie ca o paseră-n picaj
și dinți de ferăstrău și gheare negre
vor sfâșia decorul de placaj”- lupta fara fin intre bine si rau, peisaj apocaliptic
“regizori
spectatori
actori
fățarnici critici”- oamenii care au fost selectionati in tabara raului

“un fir întins mai ține în picioare
pe figuranții ochiului din alții și din sine”- vreau sa cred ca voi fi printre acestia si va doresc la toti la fel

mi-a placut,salutari.