Poezie
bătut, tăiat: nu voi pleca în nici o toamnă
2 min lectură·
Mediu
gândindu-mă la voi prieteni
mi-am tăiat cuvintele de unul singur
n-am vrut să pătez mâinile voastre trudite
cu sângele începuturilor
m-am mutat într-un clopot străvechi
mi-am pus în gură limba lui de aramă
îmi bat sunetele în dunga inimii
așa cum păsările călătoare
bat peste rătăcirile de toamnă
ale cărăușilor
umbra trage cu dinții de mine:
- nu te duce în lume, te va izola vremea rea
într-un cătun părăsit la vreme de foamete
în care caii sunt morți și par
smochine uscate rezemate de aer
ploile bat de cealaltă parte a inimii
venele trasează violete violente prăbușiri
încrucișez razele într-o colivie pustie
de teamă rătăcirii prin suflet a aripii
care bate și scrie prea repede
țările calde sunt drumuri cu sens unic
de ce să mor de dor printre străini
ce dacă mai suntem atât de puțini
ce dacă voi rămâne singur –
nu voi pleca în nici o toamnă
delirând:
băteam
și luna mi se oglindea pe umăr
ca un ochi de fiară rănită de-un sfânt
ca un ochi de fiară cu flacăra pară
ca un ochi de fiară închis în pământ
undeva departe vântul bătea-n clopot
tânguindu-și plânsul morților ce vin
tânguindu-și râsul craniilor goale
tânguindu-și visul ultimului chin
tăiam
și luna cădea peste toate
ca sângele fiarei răpuse-n amurg
ca sângele fiarei îngropându-și gheara
ca sângele fiarei morții ei urmând
undeva departe se-auzea în turlă
cum oftează morții care n-au murit
cum oftează vii nenăscuți în pântec
cum oftează luna ce-a îmbătrânit
ca un ochi de fiară răpuse-n amurg
bătea ploaia-n clopot sumbru și rotund
bătea-n toate ora prăbușirii goale
pentru care fiară moartă înăuntru
vie în afară nu râd și nu plâng
084.765
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vasile Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 277
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 49
- Actualizat
Cum sa citezi
Vasile Munteanu. “bătut, tăiat: nu voi pleca în nici o toamnă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/82741/batut-taiat-nu-voi-pleca-in-nici-o-toamnaComentarii (8)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
AMAMAdrian Munteanu✓Senzație de claustrare prin cuvânt, de încorsetare a ființei în tipare expresive și particulare, în clopotul de aramă al memoriei afective care a funcționat pentru tine întotdeauna fără reproș.
0
CPAs fi vrut sa m-agat cu tot trupul de glezna celui oprit in plecare pentru un ultim cuvant. Si iarasi n-am putut si am ramas sa-mi tangui in tacere nestirea de-a fi. Poate o lacrima sa fi poposit pe talpa lui grabita. Si sa-l fi intors din carare. Pentru o clipa. Sau pentru o toamna. Sau pentru vesnicie.
Undeva, aproape sau departe, raman aceeasi, singura dar bogata. Undeva sufletul meu isi va afla popas. Si nu numai al meu...
Undeva, aproape sau departe, raman aceeasi, singura dar bogata. Undeva sufletul meu isi va afla popas. Si nu numai al meu...
0
AAo poezie de la A la Z scrisa de tine. Uneltele-s vechi, mai ca-mi vine sa spun: de cind lumea. Insa ai stiut, ai putut, ai inteles.
0
F-Distincție acordată
Frate Vasile iata ca am citit poemul acesta si asa ma las dus cumva intr/o de alta masura purtat prin lumea din aceasta dimineata si ma bucur in lacrima ascunsa de singuratatea aceasta Trag parca de limba clopotului sa/l fac sa vorbeasca despre tacerea in care o iubesc
0
VDÎn prima parte a poeziei clopotul a bătut atât de tare încât l-am auzit și eu.
0
FMacum nu imi mai par sumdre versurile tale.poate itzi va parea indraznetz dar ma identific intr-o oarecare masura cu ceea ce scrii.uneori mi se intampla sa cred ca shi eu am simtzit sa scriu \'aia\' sau \'aia\'.e ciudat dar nu ieshit din fire.la urma urmei totzi suntem plamaditzi din acelashi aluat.poate tindem spre aceleashi idealuri,doar modul de a-l atinge este diferit.
0