Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@vasile-munteanuVM
Vasile Munteanu
@vasile-munteanu
Poezie

de alcool de chivernisit de scris

1 min lectură·
Mediu
m-am lăsat
îmi torn un pahar din obișnuință
apoi revin de cealaltă parte a mesei
uneori îmi place să-mi vorbesc de parcă aș fi auzit despre mine la știri
în fiecare zi celorlalți Eu le lipsește ceva
sănătatea banii dumnezeu timpul și chiar poezia
de aceea m-am lăsat nu știu când și de la ce dar am simțit aceasta
luciditatea provoacă în cel mai înalt grad imaginația
un călău cu cagulă despre care zadarnic încerc să ghicesc
câți ani are cum îl cheamă și cine l-a pus
culoarea ochilor m-ar putea induce în eroare
s-ar putea să fiu ispitit de albastru-oțel sau de verdele-crud
o zi în cârciumă e mai înălțătoare decât o viață la mănăstire
pentru că ai curaj să te întorci să termini lucrul lăsat început
nu-mi fac iluzii că vei crede îndată
nici eu nu credeam la fel când eram cum azi nu mai sunt
mai degrabă te-ai aștepta să scot pe gură porumbei
sau din basca mea retro iepuri panglici sau fum
nu știu ce-ai vrea să-ți mai spun pentru că nu așa se face fum mă tem
că acesta e fumul...
0137.904
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
186
Citire
1 min
Versuri
20
Actualizat

Cum sa citezi

Vasile Munteanu. “de alcool de chivernisit de scris.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/14044124/de-alcool-de-chivernisit-de-scris

Comentarii (13)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@emilian-valeriu-palEPemilian valeriu pal✓
Poate ca nu e cel mai bun text al tau, dar tot ce pot sa spun ca e textul cu care am rezonat cel mai mult pina acum. Imi este mult prea cunoscuta luciditatea aceasta si magia ultimului fum. Ceva s-a schimbat, e un stil mult mai direct, mai personal, poate e vorba de curajul de a te intoarce in tine sa termini toate lucrurile lasate neincepute. Cu toate acestea muzicalitatea pe care am apreciat-o intotdeauna s-a pastrat.
0
@vasile-munteanuVMVasile Munteanu✓

nu mi-au plăcut niciodată caracterizările de tipul acesta: "e cel mai bun text al tău", "nu e cel mai bun text al tău"; parcă aș fi la debut și, după multe încercări, am însăilat ceva cât de cât acceptabil; sau mi s-ar face "bilanțul" :)

am mai spus acest lucru: în ziua în care aș crede că am scris un "text perfect" aș renunșa la a mai scrie.


mulțumesc pentru lectură și pentru semnul despre
0
@emilian-valeriu-palEPemilian valeriu pal✓
Cind spun ca nu e cel mai bun sau e cel mai bun text, eu folosesc "textul" ca forma de a spune ceva si nu ca o forma de a scrie. Deci nicidecum ca o caracterizare.
0
@vasile-munteanuVMVasile Munteanu✓

nu mă refeream strict la tine sau strict la acest text - atât că am mai avut parte de astfel de comentarii afirmativ-constatative și efectiv nu știu de unde să deșir înțelesul; măcar dacă el ar veni însoțit de o precizare: cel mai bun din ... texte; sau dintre următoarele (a, b, c..., n) texte.

oricum e puțin probabil ca acela care recurge la o astfel de caracterizare să fi citit numai texte de acel gen; ori, lucrurile nestând așa, textele chiar sunt incompatibile, deci nu pot fi echivalate, catalogate prin comparație.


încă o dată, mulțumesc pentru semnul de lectură.
0
@costin-tanasescu-stefanestiCSCostin Tanasescu Stefanesti✓
Să fie oare vorba de personalitate multiplă?! Glumesc. De la Eu mi s-a tras. Mai repede e starea de sober... În fine, ultimele două strofe îmi par cel mai bine construite. Jocul de cuvinte, fumul acela care lasă o perdea neașteptată peste text încheie șarmant poemul. Mă deranjează cum tai versul, însă sunt convins că în același timp altora le place. Bun. Bun.
0
@vasile-munteanuVMVasile Munteanu✓

deh, înainte, sober-itatea era un fel de între-stări; acum e invers: starea e un fel de între-sober-ități.


mulțumesc pentru lectură și pentru semnul despre
0
Distincție acordată
@gabriel-nicolae-mihailaGMGabriel Nicolae Mihăilă✓
ceea ce am citit. Nu prea mai găsesc texte în acest stil fără să fie într-o mare măsură prefabricate. Are ineditul care îi dă forță încă de la început iar curgerea se face fără piedici până la final, incusiv concluzia subliniată de acesta. Latura care pare mai puțin cuminte e așa bine încadrată încât este o parte naturală care respiră fără a fi arătată cu degetul, inclusiv de cei mai conservatori. Trecerea facută între ultimele două strofe, foarte bună.
0
Distincție acordată
@aurel-sibiceanuASAurel Sibiceanu✓
Când îți pui întrebări despre călău, de cum este el "ca om", e ca și cum l-ai înțelege și i-ai ușura treaba...
Probabil că și sentința (dreaptă, nedreaptă ?)este anulată în conștiință și rămâne tot povara lucidității...

Știu că refuzați să publicați (am înțeles eu greșit?), deși sunteți o "voce" profundă și distinctă în lirica de azi. În câteva comentarii ați spus (și aici)că: "în ziua în care aș crede că am scris un "text perfect" aș renunța la a mai scrie."
De câte ori vă citesc (atent și cu plăcere), gândul mă duce la spusa lui Camus: "Lupta însăși contra înălțimilor e de-ajuns spre a umple un suflet omenesc. Trebuie să ni-l închipuim pe Sisif fericit."


0
@vasile-munteanuVMVasile Munteanu✓

i) mulțumesc, domnule Mihăilă, pentru lectură și pentru semnul despre; probabil că , într-o zi, scrisul se va cuminți definitiv.

ii) drag îmi este Camus, domnule Sibiceanu, trist de drag (să spun așa, pentru că, în viziunea sa, suferința și speranța sunt deopotrivă absurde; nu atât prin eterna lipsă de soluții raționale, cât prin totalitarismul discreționar pe care Incomprehensibilul îl are asupra existentelor și, mai ales, asupra existenților; dar și mai dragi îmi sunt aforismele lui Kafka și ale sale "maladii ale prizonierului"; mulțumesc pentru lectură și pentru semnul despre; și pentru dincolo de cuvinte mulțumesc.



iii) da, tot timpul cade câte ceva; chiar și Viața pare uneori o simplă pană de curent...; și pentru aceasta mulțumesc.
0
Distincție acordată
@liviu-ioan-muresanLMLiviu-Ioan Muresan✓
chiar ăsta e fumul. Pentru că viața e fumul, aici se simte trecerea, nostalgia, dorința și neputința. Pluritatea eu-lui e bine structurată aici, în cuvinte puține ce trimit la recitire și meditație. Așa este, fiecărui Eu îi lipsește ceva. De aici căutarea și neputința. Remarc metoda expunerii, pe atît concentrată pe cît de lejeră cititorului înțelept. Și zic înțelept referindu-mă la căutătorul de sensuri. Pentru că aici nu e hermeneutică, ci mai degrabă deschidere spre nuanțe. Lehamitea primului vers, m-am lăsat de toate cele ce-mi incitau spiritul, întrebările filosofice (cred că așa se citesc), dar duse în aceeași zeflemea intenționat indusă, potențează textul și îl apropie de meditatorul cititor. Iar în final fumul, pe care l-am dori comprehensibil. Dovadă că nu e, reacția cititorului așteptînd.
0
@anni-lorei-mainkaAMAnni- Lorei Mainka✓
ma bucur ca te-ai lasat in poem ....adica personagiul s-a lasat de ce s-a lasat...poate fum , poate lichide fumicinogene....

poemul curge si e bine pentru el...si pentru noi...

finalul
nu e chiar in fum de poem...

si de fapt m-am bucurat de poezie buna.
0
@vasile-munteanuVMVasile Munteanu✓
mulțumesc, LIM, pentru sensul căutat (și găsit) rândurilor de mai sus.

mulțumesc, doamnă Mainka, pentru lectură și pentru semnul despre; desigur, aveți dreptate; nici nu putea fi altfel - vb lui Cioran: "hârtia suportă orice".
0
@vasile-munteanuVMVasile Munteanu✓

http://www.poezie.ro/index.php/poetry/14044452/ruc%C4%83rul_e_nepublicabil
0