Vasile Mihalache

Versuri insolite "[Sunt] sac cu chiștocuri,/pungă cu gheață/în inima lui," poate chiar insolente, versuri candide"dar mă iubești/mă iubești mult/te trădează ochii" ,versuri de o luciditate dureroasa"de când crescui,/mângâi tăișul sabiei/care-mi cere capul." se amesteca intr-un poem pe alocuri autocontradictoriu "Nu mă vezi, Doamne,/nu mă vezi.", aproape cantabil

suprarealismul

Poemul este placut, detalii pentru ochiul bine antrenat sunt folosite astfel incat versul respira un aer calcifiat :" pe spinarea lui e o dâră de moloz","privește/până la 360 de grade spre tot ce miroase a naștere." spre a transfigura cu trasaturi de nesters:"deși se strecoară/la picioarele mele. nu face decât să-mi atragă atenția/că în inima mea putrezește viața"Desi mai putin atragator ca inteles versul"la gura lui/stau umiliți ca într-un dulap proxeneții de cuvinte." este interesant totusi prin exagerare. Ultimele 2 insa sunt mai putin in ideea intregului sau sunt prea "moi".Titlul este slab, poate "câine cu un singur ochi" ar fi justificat cat de cat suprarealimul cu care incepe :"înghite multe femei ca și când ar înfuleca dulciuri."Se mai poate indrepta pe ici pe colo dar si asa este emotionant pentru taria versului pe care il citez iarasi:"nu face decât să-mi atragă atenția/că în inima mea putrezește viața."

Versul cu ....repetitie introductiv si de final nu ajuta cu nimic poemului, ba chiar dauneaza. Restul este muncit si se putea atasa unui ansamblu evenimential cu mare discretie. De aceea am intervenit ca am vazut ca aici se poate mult.Deci un plus.

Tosa, iata un vers cinstit din poem pe care l-ai trecut cu vederea:"iarba...
va dansa halucinant cuprinsă de vânt" , e clar ca autorul este poet, dar mai sunt si rateuri, de!Sa nu mai fim asa duri!

O poveste bine sustinuta conceptional si stilistic, probabil un fragment sf; deasemenea imi place aplecarea pentru realizarea detaliilor int-un peisaj paradisiac unde nu sunt surprize neplacute ci un fel de lentoare spatiala
de care te lepezi din cand in cand si alegi raceala unui purcelus congelat(!?):"Ea mângâie purcelușul congelat lăsat între ei pe iarbă. O face și pentru a se convinge cu propriile simțuri că nu visează, insistând asupra firicelelor de gheață dintre urechile lui, firicele foarte reci și care, dacă ea ar fi în vis, ar trezi-o."Vocatia de poet a autorului se "da de gol" si in mijlocul textului: "- Săracul boschetar, îl compătimește ea, a ajuns să încurce „petrecerile” cu „trecerile”si la sfarsit:"...Eu îl mângâiam de-mi îngheța palma, dar nu se topea, nu dădea nici un semn că ar putea să se dezghețe vreodată. Se dezgheța numai puțin pe la ochi de-ai fi zis că plânge.”"

Cred ca este prima data cand aflu precis ca ingerul rau este "amagitor";aici este bun pentru sine adica fiabil: "dar eu/așa simt/că fiecare om/are un înger păzitor/și altul amăgitor/și amăgitorul acesta poate fi/atât de bun încât să-l ții/drept îngerul care hotărăște totul/afli-n cele din urmă/nu doar că-i amăgitor/dar este și despărțitor",este crestineasca dragostea care "ai vrea să fie precum candela/in care uleiul este iubirea".Un aer misterios si de tot poetic se afla in acest pasaj:"la oglinda prin care fug/iluziile/am stat și-am privit/peronul de ieri/când ai venit să-mi ceri
bani pentru călătorie/din haina bătrânei/am scos o hârtie veche/fără identitate".
Eu cred ca este un poem foarte bun caci are un fel de atractie datorate sugestiei de curatenie a sufletului, probabil.

Imi place calea noua pe care o aratati acum, strabatuta intre altii cu prisosinta de poetul Daniel Turcea: "din aproape/spre desișul liniei vieții/să ai șansa întâlnirii unui Om/cu care să sădești/și să crești/un Pom//apoi să cultivi împrejurul lui o vie/pe care o desăvârșește dreapta Ta/cu piatră de temelie-n izvoare/lumina veșniciei/învățând să cobori scara țărmului/semănând Crinul Vestitorului Gavriil/cupa memoriei vii/în care ușile Tale-s deschise/spre rodirea Grădinii dintâi"Iar fotografiile cu trecatorii discipoli afirma inaltimea la care tind prin insusirea invataturilor si ale Dvs.

Eu cred ca s-a terminat seceta de poezie si urmeaza un diluviu.Nu?Mabucur sa-ti vad numele iarasi pe ceva nou.

Excelenta poveste, m-a tinut conectat pana la final iar finalul este multumitor.
Aveti forta descriptiva iar ambiguitatea personajului este bine intretinuta.Deasemenea baleiajul modern-clasic al actiunii mentine interesul.Este in acelasi stil cu poemul "turnurilor gemene", asta inseamna ca aveti un drum, cred ca este bun si merita sa-l construiti.Imi place, nu este epatant ca al unor alte poetese dar are zvac.

Multumesc pentru citirea poemului si vorbele spuse.

Pasha, cred ca este unul dintre cele mai bune poeme ale tale.As putea sa citez fara teama sa gresesc toate versurile.Este un poem rotund, sensibil,care te exprima cu adevarat.Numai cu trei motive: al florilor oferite al aurei viului si al sunetului ai reusit sa portretizezi, cu talent,sentimentul daruirii depline fara iluzii, al indragostirii.Dar trebuie sa citez totusi cateva versuri, iata acestea: "am aruncat florile în apă,/fiindcă numai apa știe să le poarte, mai departe, parfumul.","Suntem două sunete care vibrează pe aceeași coardă,/...o punte/care să trepideze la unison cu bătăile inimii noastre.", "când ne strângem la piept, aurele noastre închid circuitul durerilor.","Între timp, florile trebuie să fi ajuns la tine./Noapte bună și-un capăt de pod!"

"e frig, dragul meu, soldații se duc în șir pe deasupra mea ca păsările toamna în cimitir, numai ele știu ce cuiburi au acolo, patul e vraiște, tv-ul merge, voi apărea și eu în spatele tău bălăcindu-mă în mintea ta" Am retinut asta din poem si mi-a placut.

Multumesc pentru vizita Otilia Ardeleanu, si pentru notele de pe margine.

Este un poem absolut surprinzator de matur.Sunt versuri de o stranie concretete si frumusete in acelasi timp, par a fi indelung dospite.Iata cum un eveniment mondial este constient personalizat si asumat ca prabusire interioara de imensa gravitate.Voi cita cateva versuri spre exemplificare , desi intregul poate fi citat fara probleme:"spun te iubesc în fața telefoanelor, în fața camerelor de supraveghere, în fața oglinzilor, în fața monitoarelor și lumea se transformă într-un ecou te iubesc și într-o undă te iubesc, toți spun te iubesc în loc de orice rugă, acum ei își dau seama că iubesc cu adevărat, că nu mai e timp să o spună, că trebuie să urgenteze să o spună și, din disperare, urlă te iubesc iar unii chiar se aruncă în gol cu aceste cuvinte".

Felicitari pentru aparitia cartii, Domnului Ioan-Mircea Popovici si pentru articol, Domnului George Pasa.Cunoastem si iubim felul de a scrie poeme al Domnului Ioan-Mircea Popovici; trecand prin proza si prin rimele inocent cantate ale unei asa-zise copilarii care se transforma instantaneu in spunerile cu miez ale intelepciunii.

Sincere felicitari pentru aparitia acestui nou volum de versuri! La mai multe!

Multumesc deasemenea doamnei Cezara Raducu, pentru aprecierea prin instelare a articolului prietenului Pasa pentru ca acest semn de apreciere se rasfrange si asupra mea.

Fiind plecat o vreme din Bucuresti, am aflat de articol prin telefon, dar abia acum la intoarcere am putut sa-l citesc.Este uimitor ca cineva se mai intereseaza de scrierile mele si chiar nu ma asteptam, numai ca prietenul Pasa care a devenit un bun comentator al fenomenului literar de pe siteul \"Agonia\",m-a luat in considerare si asa am revenit, poate, in constiinta prietenilor si a comentatorilor dezinteresati de partipriuri. Articolul este onorant pentru mine si ma tem ca nu merit multe din aprecierile formulate, ii multumesc din suflet autorului George Pasa. Printre comentatorii articolului ii regasesc pe cei care dealungul timpului au scris despre poemele pe care le-am putut publica pe site si care au avut intotdeauna pareri pozitive de incurajare si apreciere sau au fost selectivi si cu observatii extrem de bine argumentate: va multumesc domnule Liviu-Ioan Muresan, domnule Ioan-Mircea Popovici, doamna Nica Madalina, doamna Ottilia Ardeleanu, doamna Anni-Lorei Mainka.Interesul inca prezent al dumneavoastra pentru poezia mea ma emotioneaza cum nu va puteti imagina.

1. Poemul sugereaza, nu povesteste.Asta este deja o \"lege\" care nu mai este respectata de majoritatea tinerilor autori contemporani .
2. Prin ce sugereza?
3. Prin enumeratii ale urbanismului depersonalizant, detalii depersonalizante, claustrante, si iarasi enumeratii de energii vitale existente si consumate.
4. Prin care rupe linistea cotidianului, contorsioneaza nervii insului terorizat de eforturile pemanente de a-si asigura energiile.
5. Pentru ca toate acestea cumulate sa irumpa apoi prin constiinta colectiva.Uralele sunt expresia \"alinierii\" insilor umar langa umar; privite prin urechea celui care agonizeaza pe un pat de spital vecin de stadion,ele deseneaza cu o tusa groasa insasi viata.
6.Identitatea ca boala.
7.Emotia este simpla ca privitul unei drame comune :\"Cerul e privit de pupile identice până la lacrimi,
Multiplicate, cuvintele cad ca rumegușul \".
8.Iar alicele cad in trupul acestui animal colectiv datorita putrefactiei.
9. Deci, ce lipseste poemului?
10.Mie mi se pare agresiv si total imatur sa intervii cu observatii puerile asupra unui poet cu opera solida intinsa pe parcursul a zeci de ani, numai prin aceea ca nu corespunde unei linii principiale ale actualitatii (triste, dar poate ca necesare) in poezie.
11.Consider ca am comentat cat de cat si am argumentat steaua pe care o dau.