din scările mele

Imi place calea noua pe care o aratati acum, strabatuta intre altii cu prisosinta de poetul Daniel Turcea: "din aproape/spre desișul liniei vieții/să ai șansa întâlnirii unui Om/cu care să sădești/și să crești/un Pom//apoi să cultivi împrejurul lui o vie/pe care o desăvârșește dreapta Ta/cu piatră de temelie-n izvoare/lumina veșniciei/învățând să cobori scara țărmului/semănând Crinul Vestitorului Gavriil/cupa memoriei vii/în care ușile Tale-s deschise/spre rodirea Grădinii dintâi"Iar fotografiile cu trecatorii discipoli afirma inaltimea la care tind prin insusirea invataturilor si ale Dvs.

as spune mai multe acum
las pentru mai tarziu
cat despre
rastignirea intre lume si cer
toate vin pe scara vietii
pe care invatam
sa o coboram
incet

nu poti prinde minunea
din alergarile inceputului

clipa rostogolita cu incetinitorul
lasa-n fereastra sufletului
bucuria intalnirii
cu rod

A zidi lumină în tinere vlăstare...

Felicitări, domnule Profesor!

Și o curiozitate: dezvoltarea pe verticală a pozelor sugerează și ea ideea de aspirație spre înălțimi?

"să ai șansa întâlnirii unui Om
cu care să sădești
și să crești
un Pom



apoi să cultivi împrejurul lui o vie
pe care o desăvârșește dreapta Ta
cu piatră de temelie-n izvoare
lumina veșniciei"


s-a întâmplat să fie
mai mult decât putea cuprinde via mea
atunci am lăsat prelungirea
să-și facă
din firul poveștii
ghemul porfirei
eliseea

luînd Integrala Tympului
între 3 iunie 2010
și 30 noiembrie 2011
ca să-mi încapă toată lumea pe Scară
am folosit o contracție
să definesc recurența convergentă

aplicând lemele dilemelor
cu gestul deschis spre iubire
prin urechile acului
încape tot țărmul
toată marea
și tot arhipelagul
care la început
era o insulă

http://entertainment.webshots.com/album/577858906EGVeKW

de-ar fi doar atât...
(la fereastra de pe gmail, la ioanmircea.popovici47, pot sa-ti spun mai multe)

mi-au plăcut imaginile, chiar interesant prinse. apoi titlul, care este sugestiv. cel mai mult mă împac cu finalul poemului. bun final

am trecut să te salut, bia

Bia,


"din aproape
spre desișul liniei vieții
să ai"

bucuria ca ne auzim
si reusim sa prelungim arcadele pontice
facand conexiuni vii intre locuri si oameni
intre oameni si fapte
cultivand cu imaginile noastre
memoria locului si-a focului

treci pe la casa cu iedera si porumbei
si cauta-n inelele porumbeilor
fiecare are-un mesaj
de aici si de dincolo de zidul alb
digul plajei cu sufelt
s-a umplut cu Bucurie
pentru ca

" șansa întâlnirii unui Om
cu care să sădești
și să crești
un Pom"

O scriere unduitoare in spiritul Psalmului Rugator si Roditor!