Vasile Mihai

In primul rand vreau sa va multumesc tuturor pentru sustinere. E o perioada ciudata pentru mine, in care orice detaliu negativ ma afecteaza mai mult decat ar trebui iar faptul ca sunteti langa mine cu gandurile si cuvintele voastre calde conteaza enorm pentru mine.
In acelasi timp, am vrut, dincolo de toate, sa lansez un avertisment tuturor in legatura cu posibilitatea ca anumite texte sa fie preluate si insusite de catre alte persoane de pe internet. Sunt convins ca toata lumea stie acest risc, dar pana nu se intampla cuiva, parca e mai mic si mai indepartat. Sincer, nu stiu ce solutii ar putea exista impotriva unor astfel de gesturi. Poate sa nu mai postezi nicaieri ca sa fii sigur ca nu esti copiat.

Maria, multumesc pentru luminita. Ca de obicei, atunci cand intunericul tinde sa imi acapareze versurile, tu aprinzi o stea pentru a lumina contururile nesigure. Si da, tu si Anda aveti dreptate. Visele pana la urma nu se pot fura. Se intorc de fiecare data acasa.

Codrina, visele furate de la tine sunt mai mult o povara. Stii si tu cum se spune: hotul cu un pacat, pagubasul cu mai multe. Multumesc mult pentru apreciere.

Domnul Rudy Valentino, intotdeauna este o onoare sa te primesc in paginile mele. Ma coplesesti cu laude si, asa cum spuneam si anterior, sper sa le merit cu adevarat intr-o zi :).

Anda, multumesc pentru sustinere si pentru mana intinsa. Te rog sa nu te mahnesti. Dupa ce am cugetat indelung am ajuns la concluzia ca nu merita :).

Dana, multumesc pentru Catedrala. Am sa o folosesc cu placere si tot ceea ce inseamna vis sau cuvant vor fi in siguranta acolo de acum inainte. Superba fotografia.

Miha, iti multumesc pentru cuvintele tale si pentru sugestii. Am sa tin cont de ele cand ma \"deblochez\" si poate am sa modific in sensul aratat de tine.

Va salut cu stima, prietenie si drag pe toti!

Mihai

Cami draga, vizita ta este ca intotdeauna calda si binevenita la mine in casuta. Iti multumesc mult ca ma citesti.

Alecs, Liviu, ce pot spune oare mai mult decat ca va multumesc pentru apreciere si ca sunt onorat de prezenta voastra intre umilele mele versuri?

va mai astept cu drag,
Mihai

Alina, ma bucur din inima ca ti-am adus zambetul pe buze cu jocul meu si sunt onorat ca m-ai binecuvantat cu o luminita sa imi tina de urat cand ma mai apuca noaptea pe drum.
Anda, draga, imi place tare mult parodia ta si consider ca inca nu sunt demn sa intru in cercul maestrilor :). Era nevoie de o descretire de frunte pe ici pe colo si uite, vezi si tu ce a iesit :). Multumesc pentru perluta cu care mi-ai impodobit \"subsolul\" si te mai astept.
Jupp, maestre, vizita ta ma onoreaza. Remarca in legatura cu rima este buna in contextul in care totusi scriem fonetic in romana, si o sa incerc sa mai studiez o posibila modificare \"neaosa\" a strofei cu pricina. Multam.
Iti multumesc si tie, Dara, pentru apreciere si pentru precizarea privind aceeasi rima buclucasa :). Bine te-ai intors in paginile mele :).
Elena, rosesc deja :). Sper sa ma ridic la inaltimea asteptarilor :).
Ana, promit ca mai incerc, atunci cand o sa ma pocneasca inspiratiile nebune si transpiratiile reci :). Multumesc pentru incredere.
E randul lui Andrei. :) O premiera, cred, in paginile mele, pe care o primesc cu inima deschisa si cu recunostinta. Te mai astept!
Paul, ai dreptate. Mi-e dor de o vacanta la tara, chiar daca e exact antonimul parodiei mele. S-o fi schimbat el satul, dar inima mea a ramas undeva suspendata intre pastoral si citadin. :)
Va multumesc tuturor celor care v-ati prins cu un zambet sau un vers in jocul meu de-a jocul. Si va mai astept pe toti cu drag la o gimnastica faciala. Ca nu ne prinde rau deloc. :)
Cu drag,
Mihai

...sa raspund atat de tarziu comentariilor voastre, dragele mele. Din pacate in ultima vreme timpul se grabeste cam prea mult si nu ma lasa sa ma aplec mai atent asupra lucrurilor valoroase din viata mea. Va multumesc pentru vizita, va multumesc pentru ca existati si pentru gandurile voastre bune, pentru versurile pe care vi le inspira uneori ceea ce scriu, pentru sentimentele care vibreaza acolo, in inimile voastre. Pentru analize facute su sufletul, pentru lumina daruita, pentru popas, pentru un pas mai departe, pentru zambetul de desupra clipei, pentru cautari pline de subintelesuri, pentru lacrimi de foc, pentru zborul scris pe o tampla.
Va imbratisez cu drag,
Mihai

...si dor de dor. Ii privesc, citesc, si parca e mai usor. Dar e doar o mica amagire. Dorul de fluturi nu trece decat cu un zbor, cu o zbatere de aripa. Si as mai vrea sa mai fiu copil... Oare mai pot?

Atat de emotionat am fost, ca am uitat sa iti raspund, Trandafirasule drag, la intrebarea din PS. Grey face bine, nici nu imi vine sa cred cat de mare s-a facut. E o nebunica si ma iubeste tare mult. Iar eu nu pot sa nu ii fac orice placere si cred ca nu o sa ma despart de ea cu una cu doua :).

Draga Monica,

Iti multumesc mult pentru vizita si pentru luminita aprinsa de veghe langa iertarea de sine! Sunt emotionat ca ai revenit in gradina umilelor mele randuri si ma bucur ca ti-au placut. Te mai astept cu drag!

Sunt onorat ca am primit vizita a doi dintre oamenii care se numara printre persoanele pe care le respect cel mai mult in aceasta comunitate. Domnule Munteanu, domnule Bancila, va multumesc mult pentru cuvintele adresate si raman acelasi fidel cititor al scrierilor Dvs.
Domnule Bancila, va stimez si va apreciez atat forta interioara, cat si condeiul sigur si expresiv care stie sa reflecte atat de impresionant trairile si gandurile unor momente autentice, de viata.
Domnule Munteanu, am multe de invatat de la Dvs. Sper doar ca voi reusi sa fiu demn de aprecierile exprimate si de invataturile primite.

Va multumesc.
Cu respect,
Mihai

Cristinica, tot eu sunt, chiar daca pare \"surprinzator\" :). Exista momente cand scriu si asa, dar sut tot eu si atunci cand \"ma fac de ras\" in rime si ritm, si atunci cand imi mai iese ci ceva mai de calitate. Multumesc pentru vizita, apreciere si sugestie. Poate ca astazi, conform sfaturilor, o sa mai lucrez putin pe poezie.

Cu drag,
Mihai

M-am oprit pentru cateva clipe la internet inainte de a pleca in oras si profit de \"ocazie\" sa raspund, cu drag, comentariilor voastre.

Maria, Rudy, va multumesc pentru gandurile bune si pentru ca imi ramaneti cititori fideli indiferent de \"stilul\" pe care il adopt. Nu sunt convins ca merit laudele voastre, dar va promit ca o sa ma stradui sa ajung intr-o zi la inaltimea parerii bune pe care o aveti despre potentialul meu.

Alina, multumesc mult pentru sfaturi. Ai dreptate in legatura cu ligamentul respectiv, modific pe loc. Timpul nu imi permite acum sa ma gandesc cum sa modific versul acela greoi, dar promit ca am sa o fac. Cat despre italic, l-am asezat acolo pentru a sublinia o alta voce prezenta in poezie. Am sa ma gandesc, poate imi vine alta idee.

Cu respect,
Mihai

Lolly draga, sunt onorat ca ma citesti si ca iti place, dar oare intr-adevar eu ar trebui sa te invat sa scrii? Scrie, draga mea, cum simti... Ritmul si rima sunt \"desuete\" in ziua de azi iar eu, fara doar si poate, nu pot fi considerat un model. Te imbratisez cu drag!

Maria, draga mea, am spus eu intotdeauna ca ai talentul de a citi in inimile celor din jurul tau, de a merge dincolo de versuri intr-un suflet care se zbate sa iasa la suprafata, sa se exprime, sa vibreze, chiar daca nu este atat de expresiv cat ar trebui. Iti mai multumesc o data ca stii sa fii alaturi de fiecare dintre noi cu o vorba buna, cu un cuvant de incurajare, cu o recomandare, ca esti sincera si gata sa intinzi o mana de ajutor. Acel generos \"Spre lectura\" este de fapt un indicator al inimii tale. Acolo a vibrat ceva... si ai lasat un semn pentru aducere aminte atat tie, cea de maine, cat si unor suflete care poate stiu sa vibreze la fel ca tine. Nu te necaji, poezia este subiectiva in esenta... Acolo unde noi vedem trandafiri, altii, de langa noi, pot observa doar spinii.

Eugen, ce as vrea in primul rand sa subliniez este faptul ca atunci cand scriu nu imi propun sa ma inscriu intr-un curent literar anume, ci ca imi las frau liber unor sentimente, care isi aleg singure fagasul si modalitatea de exprimare. Nu caut sa copiez pe nimeni, nu caut sa imit poetii pe care ii admiram cu totii pentru a ma infrupta din firimiturile gloriei lor, nu am nici o intentie de a-mi suprapune randurile peste stilul cuiva, mai mult sau mai putin cunoscut sau apreciat. Trebuie sa recunoastem insa ca nu mai exista teme noi. Asa cum Eminescu a scris despre moarte, la fel ne alegem si noi aceasta tema uneori, sau mai bine spus ne alege ea pe noi. Tema mortii se intalneste atat in clasicism, cat si in romantism, in realism, suprearelalism sau postmodernism. Pentru ca face parte din realitatea fiecarei generatii. Daca stam sa ne gandim, era deja de mult \"depasita\" si invechita inca de pe vremea lui Eminescu. La fel si disperarea anumitor momente. Sa nu uitam de grecii antici, ei au redat-o atat de bine! Si au avut si atuul intaietatii, intr-un timp in care in literatura era loc din plin pentru noi interpretari si stiluri.
Ajungem acum la motive. Am sa il mai recitesc inca o data si inca o data pe Eminescu si pe alti poeti, atat clasici cat si romantici - dupa cate tin minte, inca sunt dispute asupra curentului caruia ii apartine poetul - si am sa caut... Nu cred ca am sa gasesc motivul valsului (al dansului), sau al coralilor, al vamilor, al ruinelor sau al fantomelor de hartie. Marea, visul, valul, iluzia, zborul poate ca da, pot constitui motive care nu mai au stralucirea pe care le-au dat-o altii inaintea mea, dar ele fac parte din mine. Din ceea ce sunt si din ceea ce simt. Daca e mare, nu pot sa o botez postmodernist lac de acumulare sau altfel. Visul e ceva ce ne bantuie pe toti, cu sau fara Eminescu, cu sau fara Mihai Vasile. Si asa mai departe.
Cat despre epigoni... nu cred ca te-ai referit la unul dintre fiii celor sapte eroi din Argos pieriti in asediul Tebei. Nu de alta dar sunt si viu, si nu ma chiama nici Adrast. Asta inseamna ca afirmatia ta ma face un imitator de duzina. De duzina... poate ca sunt, dar imitator... inca am dubii in legatura cu asta. De vreme ce nu exista intentia... Spui acolo ca orice epigon \"bun\" are tehnica. Iarta-ma, dar cred ca te contrazici. Termenul de \"epigon\" inseamna el insusi lipsa de calitate. Atunci un epigon nu poate fi bun.
Nu in ultimul rand, vreau sa iti raspund la una dintre cele doua intrebari lansate in primul tau comentariu. De ce ar scrie cineva asa ceva? Pentru ca asa simte sa scrie. E anul 2004, intr-adevar, dar atunci cand scriu nu ma cramponez de an, ci de ceea ce simt. Oare uitam cu totii ca de fapt poezia asta a fost dintotdeauna? Adica exprimarea unor sentimente. Cat despre cealalta intrebare... de ce sa citesti asa ceva... Aici nu mai pot raspunde. Fiecare alege sa citeasca ceva conform gusturilor sale si conform dispozitiei pe care o are. Eu nu vreau neaparat sa ma adresez prin ceea ce scriu \"omului modern\", ci omului in general, sa ma exprim, nu sa ma fortez pe mine sa plac altora si sa ii fortez pe altii sa ma placa. Stiu ca nu o sa raman in istoria literaturii... dar oare cati dintre noi au forta sa se impuna acolo dupa 4000 de ani de scrieri geniale?
Toata stima, Eugen, si speranta ca m-am facut inteles.

Anda, sunt onorat ca ai poposit in paginile mele, cu ganduri bune si inima deschisa, cu toate furtunile rasarite de la o clipa la alta. Te mai astept cu drag.

Rudy, iti multumesc pentru apreciere, sprijin si sfaturi si hai sa incercam sa uitam o clipa de stelute si sa mergem la o bere. Ce spui, accepti?

Ana, dupa cum vezi, impartasesc multe dintre ideile tale, chiar si cu pacatul asta al meu, de a ma intinde ca pelteaua. Ma miram eu de ce nu am succes cu proza :). Te primesc cu paginile deschise larg in versurile mele si constat, onorat, ca e o premiera frumoasa comentariul tau aici. Te mai astept.

Iti multumesc si tie, Cory, pentru popasul tau atat de atent in lumea unui zbor desuet si pierdut. Asa e, infinitul e neverosimil, iar fantomele de hartie, iata, mi-au facut-o de data asta. :) La recitiri.

Acestea fiind spuse, imi cer iertare daca am suparat pe cineva prin cele insemnate aici, daca am provocat vreo neplacere prin versurile mele, bune sau rele, asa cum sunt ele, si va asigur ca in sufletul meu nu incape nici macar o umbra de resentiment sau de antipatie, indiferent de situatie. Va mai astept cu drag, in masura in care vreti sa ma mai vizitati.

Dragele mele,
Va multumesc ca ati poposit o clipa asupra cuvintelor mele rupte din inima. Ma ajutati sa nu fiu singur acum, cand nu e atat de usor de respirat si de facut un nou pas, si inca unul.
Camelia, esti, ca intotdeauna, sensibila si gata sa te apleci cu drag asupra sentimentelor mele. Iti multumesc si pentru steluta, si pentru gandurile bune pe care mi le transmiti de fiecare data prin ceea ce scrii. Si nu in ultimul rand pentru observatiile valoroase, la care promit sa ma gandesc cu atentie.
Loredana, multumesc si rosesc in acelasi timp pentru cuvintele de lauda. Nu stiu cat de mare este poemul meu, dar un lucru stiu sigur... este din suflet. Mor si invii cu fiecare clipa care trece.
Maria, minunata poezia citata! Mi-a mers la inima intr-un mod in care nu poate fi descris. Stii atat de frumos sa fii alaturi de mine cu gandul si inima!
Mihaela, bun venit in umilele mele pagini. Ma bucur din suflet ca ti-a placut poezia, iti multumesc pentru inima deschisa cu care ai sosit aici si te mai astept cu drag. Te-am citit si eu, dar sunt timid in a lasa semne. Ai versuri care ating sufletul.
Dana, te primesc in poeziile mele cu bratele deschise. Ti-am mai spus vreodata ca imi plac bursuceii? Mai ales cand scriu atat de frumos si din suflet. :) Iti multumesc pentru frumusetea gandurilor tale si a inimii tale, care incearca sa imi arate un rasarit acolo unde apusul domina ganduri si vis.
Va imbratisez cu drag,
Mihai

Brava, mai Sorin! Un text extraordinar, care imi desteapta amintiri si imi umple ochii de abur. Nu sunt un maestru al comentariilor in general, iar acum cu atat mai mult. Parca ai scris pe undeva despre mine in textul asta! Pai bine, mai, omule, de unde ma stii tu pe mine atat de bine? :) Glumesc eu glumesc, dar impresionat tot sunt! Un bravo din tot sufletul pentru inima cu care l-ai scris si pentru cursivitate, pentru stil.

Cu prietenie,
Mihai

Corectez ceva ce mi-a sarit in ochi in comentariul anterior: constiinta greselii. Din cauza vitezei! Cate alte greseli or mai fi... Iertare!

Maria, ai simtit din nou foarte bine sensurile si intelesurile ascunse in versurile mele... Sau mai bine spus, in sentimentele proiectate in cuvinte. Discrepanta dintre ceea ce as fi vrut sa fiu si ceea ce sunt este de fapt nisipul din clepsidra, pe care timpul il poarta si il subtiaza in fiecare clipa mai mult. La inceput, copilul este asemenea pasarii. Canta pentru ca simte ca vrea sa cante, rade pentru ca traieste si traieste pentru ca rade. Mai tarziu, clepsidra se ingusteaza, pasarea isi pierde aripile si copilul rasul. EGO-ul, orgoliul, devine centrul. Privighetoarea s-a imbracat in frac, a suit pe scena si canta contra onorariu. Nu mai e libera. Ce mai ramane de zis? Regrete, lacrimi, constiinta greseli... Sau poate nu.
Multumesc pentru gandurile frumoase si pentru inima cu care simti fiecare cuvant.

Carmen, ai dreptate... Nevindecabil patimas care incearca sa-si deseneze harta sufletului pe un val. Nu e descifrabil si pe deasupra mai este si efemer. Dar eu spus ce am de simtit si simt ce am de spus. Altfel nu se poate. Urmarile... ochii si gusturile altuia... stii bine ca intr-un fel conteaza destul de mult. Iar problema apei... uneori apa ajuta planta sa creasca. Alteori inunda si ineaca. Depinde in ce cantitate si cum anume primesti valul.

Cu bine, cu drag, cu suflet,
Mihai

La multi ani, draga Irina! Iti doresc numai bine, soare, bucurie, sanatate, impliniri!

Cu respect si drag,
Mihai

La multi ani, draga Cami! Sa iti dea Dumnezeu sanatate, fericire, impliniri si inspiratie. Esti un suflet sensibil, cu mult talent, care ne bucura si ne impresioneaza prin gingasia imaginilor si frumusetea gandurilor sale. Sa ne traiesti, sa fii la fel de calda si inspirata mereu si sa continui sa scrii, ca merita!

Draga Maria, cred ca stii deja cat de tare ne impresionezi si cat de frumos ne atingi inimile cu efortul tau minunat de a ne dezvalui universul poetic al celor din jurul tau ca pe propria inima. In eseurile tale se simte nu numai frumusetea autorului descris, ci si a ta. Un simplu \"multumesc\" spune atat de multe... si totusi atat de putine!

Va imbratisez cu drag pe amandoua, va doresc numai lumina si bucurie si va multumesc pentru ca stiti atat de frumos sa ne imbogatiti sufleteste!

Cu drag,
Mihai

Silvia, Rudy, Cami, Vladimir, Nichita, va multumesc pentru vizita si gandurile bune, va multumesc pentru aprecieri si pentru ca v-ati deschis inimile catre cuvintele mele. Sunt onorat sa va primesc in casa versurilor mele de intuneric si lumina si va mai astept cu drag la o felie de dimineata inflorita cu zambet sau lacrimi.

Ce e frumos la poezie in general este ca ofera posibilitatea fiecaruia dintre noi sa simta propriile sale intelesuri asternandu-se cald undeva acolo, intr-un sertaras al inimii. Acolo unde cineva vede magia alba, altcineva poate sa observe amenintarea furtunii. Iar eu de data asta m-am erijat intr-un magician care incearca sa puna in fata fiecaruia o oglinda a propriilor sensuri.

La recitiri!

Cu drag,
Mihai

Din pricina unor probleme tehnice care m-au impiedicat sa fac modificari la text, am fost nevoit sa sterg si sa repostez poezia. Din pacate, cu tot cu un comentariu pe care, din respect pentru Silvia, il postez mai jos, cu multumiri calde pentru faptul ca si-a aplecat privirea asupra mea.

Coada de drac

Ia uite, am un confrate intr-ale descantecelor... Grea si periculoasa stiinta, nu oricine o stapaneste, mai ales cand ai ales sa fii vrajitorul cel bun...

Silvia Van [05.Jun.04 23:07]

Madalina, Sabina, multumim ca ati primit cu inima deschisa darul gandurilor si sentimentelor noastre impletite intr-o singura bataie de inima. Si mai multumim ca stiti sa ne fiti aproape atat de frumos.
Cu stima,
Mihai