Iluzii in lanturi

\"palpând timid secunde, infinitul
crestează-n ani fantome de hârtie\"....

poezia este speciala.ritm ,masura,rima.remarc ce incercai sa ma inveti pe mine si ma bucur ca de la tine invat.
textul are acelasi aer trist care te caracterizeaza(cel putin in ultimul timp) si sper sa revii cu texte mai vesele:)..candva...
cu stima,lolly

prima strofă ____pornesc de la vals- dans care mereu te face să uiți de tine, prinzi doar senzația de zbor și de visare, dar aici e cu totul altceva, acest dans e doar o închipuire a ceea ce se întîmplă la alt nivel…

a doua strofă_____o îmbinare foarte frumoasa între vals și vis( doar îmbinarea, că restul e tristețe), deziluzii linșate de aripi, vis ajuns în agonie, chiar și iluziile nu mai sunt iluzii, totul e supus robiei.

a treia strofă____acel abur gri( combinația dintre alb si negru) îmi dă senzația că totuși mai există speranță, iar valul care plânge îmi spune acest lucru- totul este vremelnic.

a patra strofă____cred în acel zbor , chiar afon fiind, învălui totul într-o sinfonie, zici tu cețoasă și totuși când ceața se ridică apare frumusețea ascunsă acolo unde doar infinitul își mai gasește rostul.

Steluța aceasta pe care o meriți cu desăvârșire o țin acolo unde nimeni nu o vede, dar care simte si transmite …

trebuie sa contrazic acel imperativ \"spre lectura\". nu eminescu e desuet insa un autor care foloseste teme si motive de atunci acum, in anul 2004, cu siguranta este. de ce sa citesc asa ceva ? am clasicii. de ce ar scrie cineva asa ceva ? mister.

De-as fi citit acest sonet, fãrã comentariul doamnei Prochipiuc, cu sigurantã eram mai sãrac(ã) în emotii, si as fi spus cã întreaga constructie sustine titlul. Nu-mi propun sã fac o analizã pe text (la ce bun?), scriu doar atât: e minunat cã poti clãdi astfel acestã tristete!

Felicitãri!
Anda

P.S. Multumirile cititorului adresate doamnei Prochipiuc

Eu n-am calitatea de a acorda \"stele\"...Dar, parerea mea sincera este ca textul tau merita cu prisosinta macar una...Insa, de ce sa ne obosim sa dam \"stele\" unui poet talentat dar retras,care nu face \"valuri\"?Mai bine sa le facem cadou \"specialmente de la nașu mare\" la nunti si la botezuri, sau, sa le donam, in virtutea inertiei, autorilor unor creatii elucubrante, care se vor \"la moda\"...

Te asigur de stima si de prietenia mea
Rudy Valentino

ca de obicei cu afirmatii frustrate. eu pot da stea si nu am dat acestui text exact din motivele pe care le-am expus mai sus. nu neaga nimeni ca are tehnica. insa orice epigon bun are tehnica. iar asta nu e de ajuns pentru a scrie poezie.

Și mie imi place chiar foarte mult poezia asta, tocmai pentru ca e în stilul clasic, deh, nu oricine reușește să fie în pas cu moda…Spui c-ar fi un epigon, mă-ntreb oare pe cine ți s-a părut ca imită, ca stil sau motive poetice, nu cumva pentru tine oricine scrie în stilul clasic e epigon? Și nu se poate extrapola, la fel de simplist, “verdictul” tău și la poezia modernă?

Eugen___ de ce trebuie contrazis acel imperativ \"spre lectura\", să înțeleg că există restricții spre anumite texte?

Maria,
Te rog pune astfel de indicatoare peste tot pe unde crezi, eu sunt cititorul de pe acest site care are nevoie de orientare, m-am sãturat sã pierd timpul cu tot felul de buruieni! Si te mai rog ceva, desi stiu cum stai cu timpul... intrã un pic si în pagina lui moonchild (Constantin Nicolae Paul) eventual pe Fugã imposibilã.

Cu multumiri anticipate,
Anda

Sunt incantata sa descopar un text cu valente clasice care transmite trairi comprimate in conceptul de \"zbor\" ca o ultima evadare din material \"și-un zbor afon își caută sfârșitul pe trepte de cețoasă simfonie\". Muzicalitatea versurilor din cea de-a doua strofa reda o intensa inlantuire de vise desarte, linsate parca de un orbitor paravan sagetat de razlete momente de tristete. Scurgerea lenta a secundelor \"cresteaza in ani fantome de hartie\", infinitul parand neverosimil caracteristica iluzorie a agoniei.

Felicitari

Cory

Lolly draga, sunt onorat ca ma citesti si ca iti place, dar oare intr-adevar eu ar trebui sa te invat sa scrii? Scrie, draga mea, cum simti... Ritmul si rima sunt \"desuete\" in ziua de azi iar eu, fara doar si poate, nu pot fi considerat un model. Te imbratisez cu drag!

Maria, draga mea, am spus eu intotdeauna ca ai talentul de a citi in inimile celor din jurul tau, de a merge dincolo de versuri intr-un suflet care se zbate sa iasa la suprafata, sa se exprime, sa vibreze, chiar daca nu este atat de expresiv cat ar trebui. Iti mai multumesc o data ca stii sa fii alaturi de fiecare dintre noi cu o vorba buna, cu un cuvant de incurajare, cu o recomandare, ca esti sincera si gata sa intinzi o mana de ajutor. Acel generos \"Spre lectura\" este de fapt un indicator al inimii tale. Acolo a vibrat ceva... si ai lasat un semn pentru aducere aminte atat tie, cea de maine, cat si unor suflete care poate stiu sa vibreze la fel ca tine. Nu te necaji, poezia este subiectiva in esenta... Acolo unde noi vedem trandafiri, altii, de langa noi, pot observa doar spinii.

Eugen, ce as vrea in primul rand sa subliniez este faptul ca atunci cand scriu nu imi propun sa ma inscriu intr-un curent literar anume, ci ca imi las frau liber unor sentimente, care isi aleg singure fagasul si modalitatea de exprimare. Nu caut sa copiez pe nimeni, nu caut sa imit poetii pe care ii admiram cu totii pentru a ma infrupta din firimiturile gloriei lor, nu am nici o intentie de a-mi suprapune randurile peste stilul cuiva, mai mult sau mai putin cunoscut sau apreciat. Trebuie sa recunoastem insa ca nu mai exista teme noi. Asa cum Eminescu a scris despre moarte, la fel ne alegem si noi aceasta tema uneori, sau mai bine spus ne alege ea pe noi. Tema mortii se intalneste atat in clasicism, cat si in romantism, in realism, suprearelalism sau postmodernism. Pentru ca face parte din realitatea fiecarei generatii. Daca stam sa ne gandim, era deja de mult \"depasita\" si invechita inca de pe vremea lui Eminescu. La fel si disperarea anumitor momente. Sa nu uitam de grecii antici, ei au redat-o atat de bine! Si au avut si atuul intaietatii, intr-un timp in care in literatura era loc din plin pentru noi interpretari si stiluri.
Ajungem acum la motive. Am sa il mai recitesc inca o data si inca o data pe Eminescu si pe alti poeti, atat clasici cat si romantici - dupa cate tin minte, inca sunt dispute asupra curentului caruia ii apartine poetul - si am sa caut... Nu cred ca am sa gasesc motivul valsului (al dansului), sau al coralilor, al vamilor, al ruinelor sau al fantomelor de hartie. Marea, visul, valul, iluzia, zborul poate ca da, pot constitui motive care nu mai au stralucirea pe care le-au dat-o altii inaintea mea, dar ele fac parte din mine. Din ceea ce sunt si din ceea ce simt. Daca e mare, nu pot sa o botez postmodernist lac de acumulare sau altfel. Visul e ceva ce ne bantuie pe toti, cu sau fara Eminescu, cu sau fara Mihai Vasile. Si asa mai departe.
Cat despre epigoni... nu cred ca te-ai referit la unul dintre fiii celor sapte eroi din Argos pieriti in asediul Tebei. Nu de alta dar sunt si viu, si nu ma chiama nici Adrast. Asta inseamna ca afirmatia ta ma face un imitator de duzina. De duzina... poate ca sunt, dar imitator... inca am dubii in legatura cu asta. De vreme ce nu exista intentia... Spui acolo ca orice epigon \"bun\" are tehnica. Iarta-ma, dar cred ca te contrazici. Termenul de \"epigon\" inseamna el insusi lipsa de calitate. Atunci un epigon nu poate fi bun.
Nu in ultimul rand, vreau sa iti raspund la una dintre cele doua intrebari lansate in primul tau comentariu. De ce ar scrie cineva asa ceva? Pentru ca asa simte sa scrie. E anul 2004, intr-adevar, dar atunci cand scriu nu ma cramponez de an, ci de ceea ce simt. Oare uitam cu totii ca de fapt poezia asta a fost dintotdeauna? Adica exprimarea unor sentimente. Cat despre cealalta intrebare... de ce sa citesti asa ceva... Aici nu mai pot raspunde. Fiecare alege sa citeasca ceva conform gusturilor sale si conform dispozitiei pe care o are. Eu nu vreau neaparat sa ma adresez prin ceea ce scriu \"omului modern\", ci omului in general, sa ma exprim, nu sa ma fortez pe mine sa plac altora si sa ii fortez pe altii sa ma placa. Stiu ca nu o sa raman in istoria literaturii... dar oare cati dintre noi au forta sa se impuna acolo dupa 4000 de ani de scrieri geniale?
Toata stima, Eugen, si speranta ca m-am facut inteles.

Anda, sunt onorat ca ai poposit in paginile mele, cu ganduri bune si inima deschisa, cu toate furtunile rasarite de la o clipa la alta. Te mai astept cu drag.

Rudy, iti multumesc pentru apreciere, sprijin si sfaturi si hai sa incercam sa uitam o clipa de stelute si sa mergem la o bere. Ce spui, accepti?

Ana, dupa cum vezi, impartasesc multe dintre ideile tale, chiar si cu pacatul asta al meu, de a ma intinde ca pelteaua. Ma miram eu de ce nu am succes cu proza :). Te primesc cu paginile deschise larg in versurile mele si constat, onorat, ca e o premiera frumoasa comentariul tau aici. Te mai astept.

Iti multumesc si tie, Cory, pentru popasul tau atat de atent in lumea unui zbor desuet si pierdut. Asa e, infinitul e neverosimil, iar fantomele de hartie, iata, mi-au facut-o de data asta. :) La recitiri.

Acestea fiind spuse, imi cer iertare daca am suparat pe cineva prin cele insemnate aici, daca am provocat vreo neplacere prin versurile mele, bune sau rele, asa cum sunt ele, si va asigur ca in sufletul meu nu incape nici macar o umbra de resentiment sau de antipatie, indiferent de situatie. Va mai astept cu drag, in masura in care vreti sa ma mai vizitati.

Un text care naste polemici tocmai pentru ca e scris din suflet, sfidand parca \"moda \" site-ului, un text care spune foarte multe despre autor, despre felul propriu de a simti si a se exprima.

Dupa umila mea parere, aici e doar o chestie de gust, si nu cred ca sunt singura care gandeste asa...
Textul pare foarte bine lucrat, un pic departe (intr-adevar) de stilul (post)modernist prin faptul ca apeleaza mai mult la mijloace descriptive si nu la secvente care sa constituie in ansamblu aceeasi imagine.

Mie, care sunt o biata pensionara cu 200000 lei pensie de C.A.P. imi poate explica cineva de ce se bate atata moneda pe stilul asta modernist(post) sau (post,post)? Mã simt de parca mi-ar spune cineva: De mãine toatã lumea trebuie sa iubeasca numai platonic! Asa e modern!
Poate, se incumeta cineva sa ma lumineze si pe mine! Va rog frumos!

Nedumerita,
Anda

Pentru ca se pare, Anda, a devenit o moda si am senzatia ca multe, aici pe site, se petrec intr-un anumit fel mai mult sau mai putin constient. Este foarte posibil, daca nu chiar sigur, sa ne influentam unii pe altii...
Cine nu e la moda...se poate vedea cu ochiul liber...

Mie imi plac mult versurile tale,sunt de calitate si bine \"inramate\".Astept cu nerabdare alte texte semnate de tine.
PS.chiar daca nu las semn de trecere,nu inseamna ca nu te citesc.Succes.

Daca motivele ruinelor si al vamilor nu le-ai descoperit la o prima lectura a versurilor eminesciene, atunci nu pot decit sa fiu in asentimentul tau cind declari ca te indoiesti ca le vei gasi printr-o noua lectura. Coralii in schimb ii poti gasi la o multime de poetasi care s-au vrut simbolisti si n-au reusit decit sa fie epigoni eminescieni. De la ei au trecut din generatie in generatie pina la tine care, dupa cum cu mindrie te confesezi, ii repeti fara sa stii.
Mai spui ca nu-ti amintesti exact daca Eminescu a fost clasic sau romantic. Ironia este atit de ieftina incit nici nu mai e ironie. Necesita exact cantitatea de creier pe care o utilizeaza jmecherii cind iti precizeaza: \"Cum sa-ti dau foc?! Poate la tigara...\" E foarte probabil ca propozitia anterioara sa fie prea profunda pentru tine, iti de aceea mai departe. Cind spui despre un poet ca e clasic intelegi prin asta fie ca apartine curentului literar numit clasicism, fie ca este un poet intrat in panteonul unei culturi. Acum spune-mi tu mie, cam cit trebuie sa fii de stupid ca sa nu intelegi la care din cele doua sensuri facea referire Eugen?
Spui ca nu-ti propui sa copiezi stilul nimanui. Ai vrea ca noi sa deducem de aici ca in acest caz nu ai cum sa copiezi un stil sau altul. Asta imi aminteste de unul care a participat la revolutia din \'89 si care spunea ca nu a fost nici o manipulare fiindca el nu a \"vazut-o\". Argumentul e atit de infantil incit nici nu-l mai discut.
Generos ne impartasesti si cunostiintele tale asupra simtirii. Ii tot dai inainte cu moartea fiindca, spui tu, \"face parte din realitatea fiecarei generatii\". Cind o sa-ti intrerupi o clipa lectura din mitologiile antice repovestite pe intelesul tau, fii bun si citeste, de exemplu, \"Omul in fata mortii\" scrisa de unul Phillipe Aries. Spre surpriza ta ai sa afli ca daca moartea biologica este aceeasi pentru toti, reprezentarea mortii, sentimentele pe care ea le provoaca se schimba de la generatie la generatie si de la cultura la cultura. Cu alte cuvinte, omul in general nu exista decit in gindul tau, pe intuneric, cum stralucit te-ai exprimat in primul vers. Iar daca vei fi capabil sa treci de hopul asta, incearca mai departe \"Nasterea tragedie\". Vei afla lucruri minunate. Printre altele ca unele sentimente dispar. Revino apoi in actualitate si citeste orice romanicier sau poet contemporan bun. Scrierile lor iti vor dezvalui ca omului contemporan ii sunt proprii sentimente pe care Eminescu nu avea cum sa le traiasca.
Spui ca poezia fost dintodeauna exprimarea unor sentimente. Chestia asta ai aflat-o, cred, din oracolele plimbate pe sub banca in ultimul an al scolii generale. Si probabil ti-a ramas atit de adinc intiparita in minte incit nu ai mai reusit s-o scoti de acolo. Altfel, specialist in cultura grecilor antici cum te vad, nu pricep de ce n-ai inteles ca in poezia lor, cita ni s-a transmis, nu prea e vorba de sentimente...
Specie de fenomene psihice inexistenta de altfel chiar si in poezia ta. Marea, lacul, valul, alea-alea, fac parte din tine. Insa nu din ceea ce simti, ci din ceea ce ti se pare ca simti, ba poate chiar numai din ceea ce vrei sa ne facem sa credem ca simti. Sunt asa, niste sentimente in general, nici macar fantome de hirtie.
Nu voi incheia fara citeva comentarii la versurile tale.
Incep cu \"urla elocinta\". Ei, dragul meu, asta l-ar fi suparat rau de tot pe un grec. Chiar aflata in agonie, elocinta nu urla. Dar eu, ca roman contemporan tie, te inteleg. Ai pornit de la celebra sintagma \"urla foamea in noi\" si pentru ca trebuia sa-ti iasa metrul ai crezut ca poti exprima astfel un intelesul de \"agonie elocventa\". Imi pare rau sa-ti spun, dar noi am auzit altceva aici: \"Urla poezia-n tine\".
\"un vis linsat de aripi\" ar fi un vers bun daca nu ar fi intimplator. Fiindca, la o privire mai atenta, observi ca autorul angoasat (in stil eminescian fireste) de ritm a vrut sa zica de fapt \"un vis de aripi linsat\". Numai intimplarea a facut sa lase sa se intrevada sensului unui vis linsat de catre aripi.
\"se vind iluzii vestede prin santuri
pe-un pumn meschin de clipe de robie\"
Iuda, bata-l norocu\', pe linga vinzarea lui Isus a mai otravit si poezia. Fiindca in aceste versuri remarcam forta sugestiva a epitetului. Iluziile sunt vestede, adica lipsite de capacitatea unei iluzii proapat inmugurite. De asemena pumnul este meschin. Adica e umil, nu hotarit ca al unui luptator. Clipele sunt de robie, adica nu de libertate. La fel de sugestiv e si toposul: santul. Prin el insusi sugereaza abjectul contextului in care se face aceasta tranzactie. La care participa desigur nimeni altul decit Omul in general. Pentru ca, la drept vorbind, cine s-ar obosi sa vinda iluzii, fie ele si vestede, in schimbul unor \"clipe de robie\"? Nimeni in afara Omului in general. In aceste versuri este exprimat cu o deosebita claritate gindul cel mai adinc pe care il are poetul despre Omul in general: acesta este un masochist! Strofa aceasta este atit de semnificativa incit ne scuteste de la alte comentarii.
Sper ca te-ai prins acum ca exista epigoni buni si epigoni rai. Tu te numeri printre cei din urma. Fiindca cei dintii nu comit astfel de aberatii semantice doar fiindca sunt supusi canonului metric.
S-auzim numai de bine.

Rudy...
nu vreau sa intru in polemici cu Eugen,mai ales ca el nu poate vizita paginile fiecarui autor in plus nu este editor.
Acest poem este unul foarte bun din punctul meu de vedere.Nu as fi intervenit dar ieri ,adica in dimineata zilei de 8iulie,am citit unul din poemele D-nei ELENA_MARIA,poemul era postat in luna aprilie sau mai(nu retin exact)dar cum l-am vazut la comentarii....
La subsolul acelui poem erau comentariile unor pers,cu nivel inalt in site.Ok.Sa trecem peste asta.Dar nici editori sa nu fi citit textul respectiv? < IN ZIUA MORTII MELE >de MARIA ELENA,comentariile din subsolul acelui text erau favorabile insa avea doar o singura steluta daca nu ma insel de la Mae.
Intrebarea este : din cei peste 200 de vizitatori ai pagini respective, nu a inteles nimeni ca acele versuri apartineau de drept ... culmea,tocmai marelui W.Shakespeare.
As fi putut sa tac in continuare asa cum am facut-o in momentul in care am inteles ca Maria plagiase dar azi am vazut ca si-a sters toate textele si implicit, contul.

PS.de ce subscriu acum ,aici ?
pentru ca ma nu reusesc sa inteleg: Oare W.Shakespeare nu merita decat o singura steluta de la peste 200 cititori ???

Subscriu celor spuse de Eugen, si in mare parte si celor spuse de Maduta Florin referitoare la textul lui Mihai. Nu imi place ca marea majoritate a comentariilor au fost off topic, si fiindca inclusiv al meu se indreapta catre aceasta zona imi prezint scuzele de rigoare. As dori sa ii rog pe cei care au fost mai generosi in comentarii, sa isi rupa din timpul propriu si sa posteze un articol pentru polemica privind disputele de mai sus. Ar fi, cred eu, mult mai corect fata de noi toti. Multumesc,

Hop ca se trezeste si Sache. Se ascunde de soare, sa nu faca insolatie, sa nu-l doara capul si merge la un Internet cu aer conditionat. Gasesc textul lui Mihai, il citesc, dau sa scriu doua trei randuri si cand, ce gasesc? O cearta in toata regula. Nu stiu de ce se supara lumea din orice. Nu inteleg nici de ce trebuie sa scrii in sabloane? Comentariile de la textul asta mi-a dat dureri de cap mai ceva ca soarele. Ma rog, asa o fi regula, unul sa scrie jumatate de pagina, iar membrii sitului sa-l faca KO in zece pagini.
Nu mai zic nik - am uitat ce-am vrut sa-i zic lui Free. Ma duc acasa sa-mi iau lecitina.
st

nu stiu unde ai vazut tu cearta, draga sache, si nici unde ai vazut indemnul de a scrie in sabloane. textul domnului vasile mihai e scris dupa un sablon care i-ar fi adus succes acum 100 de ani. din fericire literatura a mai evoluat intre timp.

Eule, eu asa am perceput-o. Si mai simt o anumita ostilitate la tine si zau ca-mi pare rau. Suntem nascuti sub acelasi semn - ma intreb daca o zi conteaza atat de mult. Incearca sa fii un pic mai conciliat, Eule. Nu pierzi nimic.
Am o intrebare, daca vrei sa-mi raspunzi, bine - nu, iarasi bine. Ai aparut cu un articol semnat M. Rostopasca?
Multumesc,
st

nu, n-am aparut cu nici un articol nicaieri. ti se pare si ca as fi agresiv.

OK, Eule. Mi se pare, daca zici tu.
st