Vasile Mihai

Laura, multumesc pentru vizita. Ai mentionat versul care imi este si mie foarte drag, care consider ca ma exprima destul de bine. Nu stiu cat de original sau de fidel, dar acolo sunt eu poate mai mult decat in alte versuri.

Cu drag,
Mihai

Multumesc pentru vizita. Ma bucur ca ti-a placut. Rimele sunt ceva foarte apropiat sufletului meu, asa cum am mai spus si nu pot decat sa fiu fericit ca prin ele am uneori puterea de a atinge alte inimi.

Te mai astept
cu drag,
Mihai

Nu stiu daca m-am gandit in mod constient la falsitate. Mi-ar placea sa cred ca nu ma bantuie decat rar; bineinteles, la cate greseli fac, pe undeva imi place sa sper ca nu chair totul in mine este asa cum n-as vrea sa fie. :)

A constientiza o vina, a avea curajul de a-ti asuma propriile greseli uneori distruge multe, dar dupa parerea mea este un pas mai mult decat necesar, in anumite cazuri. A gasi cauza acolo unde ai un cuvant de spus, intr-un loc pe care poti sa il atingi si in care macar iluzia o ai ca poti sa intervii poate insemna un nou inceput, poate mai bun. Acea reconstructie pe care ai intuit-o atat de bine. Si ai mai pus inca un punct la locul lui, pe \"i\": nu inteligenta este \"matca\" ci intelepciunea de a asculta. Si, poate, in plus fata de tot ceea ce am spus, puterea, intelepciunea, disponibilitatea de a te ierta pe tine insuti.

Strofa finala... recitind acum (am uneori prostul, sau bunul, obicei de a scrie dintr-o suflare), parca si mie imi pare intrucatva prea explicativa. Am sa ma gandesc la ceea ce ai spus, poate o sa renunt la ea.

Multumesc pentru vizita si pentru stea. Parca nu mai e asa intuneric in mine.

Cu drag,
Mihai

Alma draga, multumesc pentru invitatie. Sunt onorat si accept cu drag. Nu stiu daca voi putea fi prezent fizic, dar gandurile mele si inima mea va fi acolo, cu voi.

Cu drag,
Mihai

Multumesc pentru vizita si pentru cuvintele calde. Asa este, cautarea, durerea, cautarea si din nou durerea par a deveni, de la un moment dat incolo, laitmotivele unei existente umane. Poate asta e granita pe care trebuie sa o trecem, tributul pe care trebuie sa il platim pentru maturizarea, dorita sau nu, a inimilor, a gandurilor. Cel putin, e valabil pentru mine uneori. Pentru a-l parafraza pe Creanga: \"nu stiu altii cum sunt...\"

Cu drag,
Mihai

Alin, cu textul acesta m-ai pus serios pe ganduri. Sunt niste aspecte si niste ipoteze pe care la radul meu le-am \"vehiculat\" in nenumarate randuri pana acum. Mi-am amintit de un text de-al meu mai vechi, scris mai putin la obiect si mai subiectiv decat cel pe care l-ai modelat tu aici.

Suntem, uneori, creatorii unei himere, unui paienjenis de iluzii, in care cel de langa noi este o nascocire a mintii noastre, desi exista, se misca, respira, gandeste, simte. Si doar rareori avem curajul si bunavointa de a-i da voie sa fie altcineva, el insusi.

Cine esti tu? Esti tata, mama, sora, frate, prieten, prietena, iubit, iubita, sot sau sotie numai in masura in care iti dau eu voie sa fii. Nu stiu niciodata ce simti cu adevarat. Uneori mai ghicesc si atunci ma laud ca te inteleg, dar in majoritatea timpului te construiesc ca pe un castel de nisip la malul marii.
De-atatea ori mi te-ai infatisat asa cum esti, de-atatea ori mi-ai spus ce simti cu adevarat, de-atatea si atatea ori mi-ai pus sufletul in palma, dar oare te-am vazut, te-am simtit si te-am ascultat vreodata cu adevarat? Ce-mi lipseste sa te vad si sa te accept asa cum esti, fara sa incerc sa te modific?

Aici mi-ai raspuns tu intr-un fel... disponibilitatea de a vedea, de a contempla, si poate timpul.

Revenind la text in sine, mie unul mi se pare interesant si bine gandit. In afara faptului pe care ti l-am spus deja, ca m-a pus pe ganduri si mi-a raspuns la unele intrebari, as mai dori sa mai remarc, cum au facut-o si antevorbitorii mei, coerenta, precum si analiza atenta a unor trairi, care se afla la granita cu abordarea psihologica, daca nu cumva putem vorbi chiar de abordare psihologica aici (parerea mea de simplu cititor, nu de psiholog).

Ce as avea de \"reprosat\", desigur din punct de vedere a ceea ce cred, nu ca un verdict, ar fi ca pe alocuri limbajul folosit ingreuneaza lectura si deturneaza putin atentia de la firul ideilor. Pare a fi putin \"tehnic\", si chiar un cititor mai avizat ar simti nevoia sa opreasca putin lectura asupra unui cuvant sau altul, din punct de vedere semantic, nu ideatic, pentru a fi sigur ca a inteles bine. Dar acest lucru nu este un impediment major.

Se zvonea că din iubire
Era suferindă doamna,
C-ar fi-avut obraz subțire
Și c-ar fi chemat-o... Anna.

Mi-a placut epigrama ta, are poanta buna, neasteptata.

Numai bine!
Mihai

In primul rand, vreau sa va cer iertare tuturor pentru intarzierea raspunsurilor mele. Nu este o dovada de lipsa de respect, ci doar am fost foarte ocupat si am fost si putin blocat. Oricum incercam, cuvintele, timide si emotionate, se incapatanau sa se faca ghem si sa se cramponeze cu mainile si cu picioarele de peretii gandurilor mele, spunand ca nu sunt inca gata sa se nasca. Dar acum parca-parca am inceput sa mai induplec pe cate unul sa scoata mustatile la lumina. :)

Nicoleta, iti multumesc pentru apreciere. Tu esti una dintre cititoarele mele constante si... recunosc, rosesc putin cand ma lauzi. Sper din inima sa imi spui si cand nu iti place ceva... pana atunci nu pot decat sa ma bucur ca ti-au placut umbrele tremuratoare care si-au gasit rostirea in aceasta poezie. Ai citit frumos printre randuri. Eu incatusat intre mine si... poate mine. Sau poate intre astazi si maine.

Dana draga, nu ma invidia pentru nimic pentru ca nu esti mai prejos niciodata de ceea ce scriu. Te-am citit si te stiu. Poezia \"clasica\" este de multe ori considerata a fi demodata in ziua de astazi; nu multi mai vor sa mai scrie asa, chiar daca pot, si nu multi o mai gusta. La mine e o usoara deformatie :). Pana acum un an, nu puteam sa scriu vers alb. Nu il simteam... faceam ce faceam si tot la rima ajungeam. Cat despre titluri... Cred ca se vede cu ochiul liber ca ele sunt adevarata mea problema :). Niciodata nu am fost \"tare\" la capitolul asta... si de multe ori pun un titlu \"interimar\" pana imi vine alta idee. Apoi uit si nu mai revin. Am multe de invatat. Iti multumesc pentru apreciere, pentru sufletul cu care stii sa imi descifrezi intelesurile si pentru luminita aprinsa pentru o poezie care imi e foarte aproape de inima.

Lizush... subiectivitatea este prin excelenta cea mai evidenta caracteristica a artei si a consumatorului de arta, fie el cititor simplu sau critic literar. Asa cum am mai discutat, dincolo de sabloanele unor curente sau tendinte, cu totii suntem suflete, chiar si criticii :). Ai intuit bine, ruginiul cioburilor nu este venit de la frunzele toamnei. Iti multumesc pentru ca, in mod subiectiv, ti-a vorbit intr-un fel versul meu. Inseamna ca am atins o inima... si de fapt asta imi doresc.

Ela, intr-un fel sau altul, toti suntem bantuiti de umbre. Umbre de vieti, umbre de amintiri, de temeri, de spaime, de indoieli... Tu stii cel mai bine asta. Tu stii cel mai bine cat se poate sti din tainele lor, asa ca multe cuvinte nu am sa iti insir pe firul gandurilor despre asta. Fiecare suflet este ca un schit in care ne retragem de fiecare data cand ne cautam pe noi insine sau pe Dumnezeu. Iar ruga, uneori, chiar si inconstienta, se deseneaza in noi intr-un mod pe care adesea nici nu ni-l inchipuim. Multumesc pentru ganduri si pentru vorbele calde.

Nichita draga... ce mai pot sa ma spun? Sunt onorat si intimidat. Este o apreciere la care nu ma asteptam si de care nu ma credeam demn. Cred ca de doua zile am ramas rosu ca racul fiert. Iti multumesc pentru onoarea de a ma fi ridicat in randul stelutarilor si sper din tot sufletul ca nu am sa dezamagesc prin ceea ce voi face de acum inainte. Sper ca am sa pot face fata asteptarilor celoralti, asteptarilor tale, in acelasi timp incercand sa imi depasesc limitele cu fiecare vorba, pentru a ma ridica la inaltimea celorlalti, in al caror cerc am pasit acum, putin cam nesigur pe picioare. Nu promit ca am sa reusesc, dar pot sa incerc sa o fac. Iti multumesc pentru incredere.

Ana-Maria, speranta exista si in cea mai neinsemnata umbra. Atata vreme cat mai poti simti ceva, mai poti lupta. Nu este o fiinta de piatra atata vreme cat simte. Numai ca unoeri este greu. Sunt momente in care umbra acapareaza... umbra celui ce a fost. Dar asta nu inseamna ca, totusi, puterea nu exista inca undeva, ascunsa intr-un cotlon. Trebuie doar sa nu renuntam la cautare. Iti multumesc pentri vizita si apreciere si sper ca nu te-am intristat.

Stefana, asa cum am mai spus, eu am o problema cu titlurile :). Stiu ca nu este foarte nimerit, nu este ceea ce ar merita versurile astea, asa cum sunt ele, mai mult sau mai putin expresive. E ca si cum ar fi, intr-un fel, un volum de versuri legat in coperte de panza peste care si-a lasat urmele si o inundatie si am mai varsat si farfuria cu friptura pe ele. Dar pe undeva tot a facut si el, acolo, ceva bun. Te-a adus pe poezia mea. :) Ma bucur foarte mult ca ti-a placut. Aceasta este, daca nu ma insel, prima ta vizita in gandurile mele versificate. Iti multumesc mult pentru ganduri si pentru apreciere.

Ce ar mai fi de spus? Doar ca va mai multumesc inca o data pentru ca ma cititi si ca va mai astept cu drag printre umilele mele randuri, ori de cate ori veti mai dori sa ma mai vizitati.

Cu drag,
Mihai

Genule... nu iti face probleme :). Esti inconjurat de doamne si domnisoare frumoase si talentate :). Ru in locul tau m-as simti in rai!

Stiu ca tu iubesti femeia
Si iti spun: nu mai fii trist!
Nene Genu, uite cheia:
Un harem... epigramist!

Cu simpatie,
Mihai

Bine ai re-venit pe la mine :). Ma bucur ca nu m-ai uitat si ca ti-a ajuns la suflet ceva din versurile mele. Ai intuit bine, e vorba de un contrast... Si da, poate fi o maturitate, dar prefer, totusi, copilaria :).

Cu drag,
Mihai

Trandafiras, te descopar cu drag printre versurile si sensurile mele. Ai dreptate... De fapt, de asta ar trebui sa scriem. Din iubire pentru oameni, nu din amor propriu. Si se pare ca pierdusem acest sentiment candva... Acum revine poate mai frumos si mai cald decat pe vremuri. Iti multumesc pentru vizita si pentru semnul atat de sensibil pe care l-ai inmugurit in pagina mea.

Draga Maria, multumesc pentru lumina cu care mi-ai imbujorat poemul. Nu, inca nu am disparut in neantul de dincolo de ganduri si promit sa nu o fac niciodata, chiar daca uneori mai tac in incercarile mele de a gasi drumul spre casa si spre lumina. Iti multumesc de asemenea, pentru modul frumos si cald in care stii sa ma citesti dincolo de versuri si... pentru ca m-ai numit poet. Rosesc, putin timid, onorat si impresionat. Cat despte titlu... cred ca da, ar fi nevoie de un altul. Aseara nu am avut alta idee si chiar ma gandeam sa il las doar provizoriu asa, pana cand voi gasi unul mai potrivit.

Cu drag,
Mihai

Draga Dana, una dintre putinele cititoare fidele care mi-au mai ramas :), iti multumesc pentru vizita si pentru modul in care stii sa iti deschizi inima catre versurile mele.

Cu drag,
Mihai

Multumesc pentru apreciere, Rudy! Venind de la un adevarat maestru in parodie, nu poate decat sa ma bucure!

In acelasi timp parodia ta dupa aceeasi poezie parca e mai reusita decat a mea! (Ce necaz imi eeeee!)

Cu stima si zambet,
Mihai

Dragele mele,

In primul rand vreau sa va multumesc pentru ca ati deschis usa versurilor si gandurilor mele cu atata delicatete si suflet.

Dana, cred ca stii acum ce e cu zdrentele acelea, inceputul trebuie sa fie ca o eliberare, sau cel putin asa a fost in cazul meu. Feronia a intuit cum e cu visul aripilor dincolo de zdrente :). Pana si melcul are rolul lui acolo, mai citeste o data si o sa vezi ;). Teama si dor, da... Dar nu pentru multa vreme :).

Ela, ma bucur mult ca ti-a placut, macar partial. Melcii intotdeauna incurca itele, nu? :) Dar si melcul, si padurile, si saharele au cate un rol de jucat... Poate mai las sa se sedimenteze cateva zile, sa vedem ce facem cu inceputul, pastrand totusi simbolurile.

Feronia, ai dreptate cu ultima stofa, e putin intinsa. O sa o comprim putin. In rest, ce sa iti mai spun? Ai intuit bine sensurile si ma bucur ca ai pastrat cateva dintre imagini pentru a le proiecta si reproiecta...

Va mai astept, cu drag,

Mihai

Fără cuvinte... Doar o lacrima, alături.

Mihai

Va multumesc pentru vizita si pentru apreciere. Poate ca este timpul sa imi iau o pauza de la scris si sa revin incet incet asupra textelor mai vechi... Poate cateva chiar merita sa ajunga la maturitate.

Andreea, o steluta venita de la tine ma onoreaza si ma bucura in acelasi timp. Inseamna ca poezia si-a implinit menirea, de a ajunge la inima cititorului. Multumesc.

Dana, am fragmentat strofele pentru a crea o anumita impresie in care ruprerea de ritm este tocmai strofa mai narativa. De asemenea, as atrage atentia asupra unui mic joc voi/vreau ;). Multumesc pentru vizita si observatii... promit sa ma mai gandesc la ceea ce ai spus.

Cu drag,
Mihai

...draga, iti multumesc mult pentru ca poposesti la marginea inimii mele si lasi versurile mele umile sa iti viziteze gandurile si inima intr-un mod atat de frumos. Ai dreptate cu perspectiva asupra poeziei... Promit sa vad filmul cat mai curand posibil.

Te mai astept cu drag.

Mihai

Va multumesc, dragelor, pentru vizita si pentru cuvintele calde!

Simona, ai dreptate, deja am scos epitetul ala demonetizat de acolo si inca mai e de lucru la poezie, oricum.

O sa revin, cand am timp.

Cu drag,
Mihai

Mi-ai desteptat amintiri frumoase cu articolul tau... Cu douazeci de ani in urma, am avut si eu ocazia sa cunosc pe unul dintre ultimii reprezentanti ai acestei arte (ca dupa parerea mea umila, este vorba cu adevarat de o arta, un mestesug ridicat la acest rand de talentul si sufletul olarului). Se intampla in Horezu... iar numele olarului imi scapa pe moment, dar sunt sigur ca mi-l voi aminti zilele acestea. Era, pe vremea aceea, un om destul de in varsta; nici nu stiu daca mai traieste sau daca nora lui i-a dus mestesugul mai departe, asa cum incepuse.

M-a impresionat tare mult articolul tau... mai ales ca acel trecut reprezinta pentru mine o comoara calda si draga. Am revazut cu ochii amintirii acea vizita si, desi eram numai un copil pe vremea aceea, am putut recunoaste in articolul tau multe din lucrurile pe care imi amintesc ca mi le-a spus batranul. E si randul meu sa iti multumesc.

Cu drag,
Mihai

de cand gerul a venit
el e tot nemultumit
ca desi \"marfa\" e-n ton
si pamantu-i tot... beton