Vali Slavu

Vara e o vrăjitoare Ce preschimbă, prin magie, Spicele de pe ogoare Într-o mare aurie. Vara, mare pictoriță, Ia din curcubeu culori Și, cu har, în poieniță, Zugrăvește fluturi,

Au picat destui elevi, cu trei, Că e greu materia s-o știi, Dar au fost și cazuri, printre ei, Care-au promovat cu zece... mii!

Rândunelele, pe rând, Cuiburile și-au lăsat Și-au plecat din țară când Frigul le-a amenințat. Iarna, niște vrăbii care Căutau un locușor Cald, ferit de vânt, ninsoare, Au zărit un

„O furnică duce-n spate Un grăunte jumătate…” Cunoscuta poezie Orișice copil o știe, Dar eu știu că ea, furnica, Robotește, mititica, La o fabrică de pâine, Viețuind de azi pe mâine Și e vai și-amar

Eu cred că veșnicia s-a născut la sat. Aici orice gând e mai încet, și inima-ți zvâcnește mai rar, ca și cum nu ți-ar bate în piept ci adânc în pământ undeva. Aici se vindecă setea de mântuire și

Cerință: să se regăsească, în conținutul lor, cuvintele “cetate” și “iubire” Dascălul Cetatea-nvățăturii o slujește Cu dragoste, respect și dăruire Și-arzând pe-altarul ei, o

Când te întorci din crâșmă, ostenit, Pisica neagră-n fața ta apare Și-ți taie calea, iar spre răsărit Ajungi acasă, capul rău te doare… Dar ai ajuns sau sunt doar amăgiri? Nevasta nu răcnește ca-n

Cred că încercarea ta-i deșartă, Scuzele-s de-a dreptul derizorii; Eminescu poate că te iartă, Însă nu te iartă… cititorii! Miercuri, 11 mai 2011, în Sala de Marmură a Primăriei Petroșani, a avut

între iarnă și primăvară e doar un vis distanță întotdeauna primăvară e pe malul celălalt al visului meu acolo sălciile învăluite în ceață își poartă în brațe mâțișorii ca pe niște

Moto... motivație: Eu vă trimit acuma scriitura: Catrene – patru, strânse laolaltă, Sperând să dau cu ele lovitura, Sau, cel puțin, să dau cu bâta-n baltă! În ceasul al doisprezecelea Noroc de

Copii, nu ați auzit de Planeta Pisicilor Leneșe? Nici Figaro, cel mai leneș motan, nu ar fi auzit dacă, într-o zi… Dar, înainte de a afla întâmplarea, haideți să vă povestesc cine este Figaro! Ei

D’ale inundațiilor Barajul din vremea cea tristă, Cârpit cu nisip și ciment, La prima privire, rezistă, Dar nu și la primul torent. Mirare E fără leac al său nărav, De-atâta vreme, fum