Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Acest text poate fi citit mai bine în revistă.
Articoledialogue

Copiii de astăzi – părinții de mâine

\"Fiecare om rămâne copilul care a fost\"

4 min lectură·
Mediu
Deseori, copiii se joacă de-a părinții, învățând să-și asume răspunderi, să aibă grijă de alții. În joaca lor, imită gesturile și limbajul propriilor părinți. Exemplul personal al acestora este, oare, suficient de convingător? S-a demonstrat că, de cele mai multe ori, un copil bătut și nedreptățit va deveni, la rândul său, un părinte violent și nedrept. Pentru că un copil este nu numai al părinților, ci și al societății, comunitatea ar trebui să dea o importanță mai mare pregătirii copilului pentru când va deveni părinte. „Profesia” de părinte se învață fără a absolvi o școală. Școala oferă multe cunoștințe dar puține modele capabile să influențeze pozitiv viitorul copiilor.
La educație civică, am terminat capitolul despre trăsături de caracter. Pe parcursul mai multor ore, discutaserăm despre încredere și lipsa de încredere, despre adevăr și minciună, despre bunătate și răutate, despre curaj și lașitate, cu trimitere la situații concrete din viața de zi cu zi sau din basmele cunoscute. Astăzi, la test, m-am gândit să le propun și o cerință mai deosebită. Fiecare elev trebuia să-și imagineze că este părintele unui copil care obișnuiește să mintă, să nu-și respecte semenii, să-i supere pe cei din jur. În aceste condiții, trebuia să găsească soluții concrete pentru a îndrepta comportamentul fiului imaginar.
Cu maturitatea specifică vârstei, elevii mei au dat răspunsurile pe care ei le-au considerat potrivite. Interesant este că majoritatea provin din familii bine închegate, unde se bucură de armonie. Și totuși, în răspunsurile lor, am găsit soluții dure, cum ar fi: „l-aș bate”, „l-aș face de râs”, „i-aș arunca jucăriile”, „l-aș lega de pat”, „l-aș lăsa să doarmă afară”, „aș urla la el până m-ar durea gâtul”, „nu i-aș mai da de mâncare”, „l-aș duce la școala de corecție”. Mă gândeam care dintre aceste pedepse m-ar fi afectat pe mine, copil fiind, cel mai mult. Sunt sigură că aceea cu aruncatul jucăriilor…
Mulți elevi au optat pentru măsuri mai practice, ca de exemplu: „i-aș interzice o vreme să intre la calculator”, „nu i-aș mai cumpăra nimic”, „nu i-aș mai da bani de buzunar”.
Iată câteva dintre răspunsurile lor:

„Eu l-aș certa și nu aș mai vorbi cu el.”

„I-aș face un program. După școală face temele și după aceea la lucru: spălat vase, aspirat, spălat pe jos.”

„Eu i-aș promite că dacă se comportă bine îi cumpăr o mașinuță cu telecomandă care costă 200 lei.”

„Eu aș considera că trebuie să-l cert, să nu-i fac poftele, să nu-l las afară la joacă, să-l închid în cameră fără televizor, fără calculator, să stea doar în pat. Atât.”

„Eu l-aș pedepsi, dar mai bine nu-i mai fac ce vrea el. Până se va îndrepta, îi fac doar de mâncare.”

„L-aș izola în casă și i-aș da o copiere de zece foi.”

„L-aș trimite la școală murdar, ca să râdă copiii de el.”

„Eu nu l-aș mai lăsa la televizor și la calculator o lună și nu i-aș mai cumpăra nimic. L-aș pune la muncă.”

„Ca să se îndrepte, l-aș înscrie la fotbal sau la baschet.”


Chiar și adulților le este greu să găsească metodele potrivite, darmite copiilor…
Să fie, oare, bătaia – această controversată metodă disciplinară – considerată de copii ca „ruptă din Rai”? Răspunsurile lor ar putea fi analizate, interpretate. Chiar voi face acest lucru, dar nu acum. Am așternut aceste gânduri, pornind de la un răspuns neașteptat, care contrastează cu celelalte.
Adelina este o fetiță veselă, zburdalnică. Și fratele ei a fost elevul meu. Acum are 21 de ani, așadar e ușor de dedus că micuța este alintata familiei. Răspunsul ei ar trebui să dea de gândit multor părinți și dascăli:

„Eu i-aș spune că îl iubesc și dacă i-aș spune asta poate s-ar îndrepta.”

Cândva, am citit că, pentru dezvoltarea armonioasă a personalității, un copil are nevoie de vitamina „I” (iubire). Din păcate, în școală, iubirea este un subiect tratat superficial, dacă nu chiar ignorat. Îl învățăm pe copil să rezolve probleme matematice prin metoda falsei ipoteze, îl învățăm să facă analize sintactico-morfologice și câte altele… Dar nu îl învățăm cât de importantă este iubirea în viața noastră și cum să le dăruiască semenilor iubirea lui.
\"Photobucket\"
079.257
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Articole
Cuvinte
685
Citire
4 min
Actualizat

Cum sa citezi

Vali Slavu. “Copiii de astăzi – părinții de mâine.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/revista/2011/01/copiii-de-astazi-parintii-de-maine

Comentarii (7)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

M-a uimit răspunsul fetiței.
Ea de fapt a fost singura care a intuit că, de cele mai multe ori, copiii se comportă așa din cauza lipsei de dragoste părintească.
Probabil va ajunge un bun psiholog.
Felicitări, Vali, pentru așa elevi și pt articol!

tincuța
0
@ottilia-ardeleanuOAOttilia Ardeleanu
din păcate, nu există și o școală pentru părinți, o școală de viață în care să se învețe despre relații, despre lucruri practice, despre cum să fii educatorul propriu și al celor de lângă tine, din familie, școală, societate.

vitamina \"I\" se găsește, uneori, pe piață și e foarte scumpă. nu oricine o poate cumpăra. ea se cumpără cu iubire, nu cu bani. nu se află în farmacii fiindcă nu se prea mai îmbolnăvește lumea de așa ceva.

ești de apreciat prin ceea ce faci.

m-a impresionat copila Adelina. nu spun că are maturitate, ci că mintea îi trece prin suflet!

Ottilia
0
@retras-0028579Rretras
pentru mulți (sau pentru cei mai mulți) \"oameni mari\" este aproape imposibil să spună \"te iubesc\". Aveți dreptate. Și Adelina are dreptate. Pe mine mă uimesc teribil copiii de genul acesta, care explică niște concepte atât de simplu și atât de adevărat. Dacă Tincuta Horonceanu spune că va ajunge să facă psihologie, eu cred că va scrie poezie.
Mi-a făcut plăcere să citesc această notă foarte interesantă.
0
@vali-slavuVSVali Slavu
Tincuța, Ottilia, Raul mă bucură semnul lăsat de voi.
Am postat acest text și pe site-ul nostru, al dascălilor, la rubrica „Părinții întreabă, educatorii răspund”. Textul meu oferea răspunsul la o întrebare pe care mulți părinți și-o pun: „Ce să mă mai fac cu copilul acesta?”. Primul care și-a spus părerea a fost un elev de liceu. El consideră că merge la școală să-și dezvolte intelectul, nu sentimentele de dragoste. Chiar se amuza la gândul că ar ajunge să-l învețe școala să-și iubească părinții, soția, copilul. Câtă dreptate avea Einstein când afirma că e mai ușor să dezintegrezi un atom decât o mentalitate!...
0
@vali-slavuVSVali Slavu
Spuneam că răspunsurile copiilor ar putea fi interpretate. Dacă, la început, m-a mirat avalanșa de soluții radicale, acum cred că am găsit o explicație. Fiind copii proveniți din familii unde domnește înțelegerea, le este greu să-și imagineze cum ar proceda părinții unui copil cu probleme comportamentale. Așa că s-au inspirat din acele emisiuni TV în care se vorbește despre copii bătuți, legați de pat, alungați de acasă, înfometați. Apare un alt subiect demn de discuție: Televizorul - prieten sau dușman? Cu altă ocazie, voi aplica un test, pentru a vedea în ce măsură sunt influențați copiii de anumite emisiuni.
Revenind la subiectul discuției, am încercat să aflu părerea elevilor despre ceea ce au răspuns. Evident, nu le-ar plăcea ca părinții să aplice metodele sugerate de ei și nici nu cred în eficiența acestor soluții.

L-am întrebat pe băiețelul care a răspuns că ar urla până l-ar durea gâtul:
\"Cine urlă la tine acasă?\".
Mi-a răspuns:
\"Mama, câteodată, dar urlă... în șoaptă!\". :)
0
@daniel-lacatusDLDaniel Lăcătuș
Cei mai mulți dintre părinți își educă copiii după anumite principii biblice. Nu mai departe de Proverbele lui Solomon


*Nebunia este lipită de inima copilului, dar nuiaua certării o va dezlipi de el. (Proverbele lui
Solomon 22:15)
*Cine cruță nuiaua, urăște pe fiul său, dar cine-l iubește, îl pedepsește îndată. (Proverbele lui
Solomon 13:24)
*Pedepsește-ți fiul, căci tot mai este nădejde, dar nu dori să-l omori. (Proverbele lui Solomon
19:18)
*Nu cruța copilul de mustrare, căci dacă-l vei lovi cu nuiaua, nu va muri. Lovindu-l cu nuiaua, îi
scoți sufletul din locuința morților. (Proverbele lui Solomon 23:13-14


Biblia însăși înregistrează efectul negativ al acestei forme de disciplinare, întâlnit chiar la Solomon. Să privim doar la fiul său, Roboam. Cunoaștem ce fel de conducător a devenit după moartea tatălui. A trebuit să plece pentru a evita să fie asasinat de către propriul său popor. De asemenea, Abia, urmașul lui, știm la fel ce cel de conducător a fost.
0
@vali-slavuVSVali Slavu
Daniel, te invidiez pentru naturalețea cu care afirmi: \"cunoaștem\", \"știm\". Eu, care consider că am ceva cultură generală, trebuie să recunosc că nu știam aceste pilde. Dar, ca urmare a intervenției tale, am căutat să aflu mai multe. Uite așa mai învățăm...
De acord cu tine. Violența (fizică sau verbală) este arma celor slabi, care nu au alte argumente.
Mulțumesc de trecere!
0