Cine este Vara?

În opinia mea este o poezie frumoasă, adresată mai ales copiilor mai mari, copiilor din noi toți (celor care nu ne este rușine să ne mai copilărim din când în când), copilăriei și sufletelor curate, în general. Sau, poate nici nu este o poezie pentru copii...
Cel mai mult mi-a plăcut gradarea imaginilor, de la cele mai simple la cele mai complexe. Nu știu dacă autoarea a urmărit în mod deliberat, sistemic, acest aspect, ori el a rezultat automat, din experiența sa didactică, sau pur și simplu din bunul simț artistic pe care îl are; de fapt nici nu mai are importanță cum, dar eu spun că este foarte bine realizat. Adică, în primele două strofe, \"marea aurie\", \"curcubeul\", \"fluturii\", \"florile\" sunt mai simplu de perceput, reprezintă ceva cât de cât concret, apoi în celelalte, \"rapsodia\", \"slova aurită\", \"diademele din rouă\" și \"poemul\", deja sunt într-un alt registru, mai abstract, mai metaforic.
Metrica este bine aleasă, cu versuri relativ scurte, iar ritmul trohaic este adecvat mesajului de transmis.
Cu toată sinceritatea recunosc faptul că nu aș fi dorit să mai fie vreun \"dar\" în partea a doua a comentariului meu, dar...
Părerea mea este că ar fi trebuit să se evite ca în 3 din cele 5 strofe ale poeziei să apară aceeași rimă (\"-oare\") și în două strofe să se repete altă rimă (\"-ie\").
Acum, nu știu dacă are rost să se modifice poezia (este pericolul să se strice altceva, mai important, sau să se diminueze din farmecul ei de acum), dar eu am perceput asta ca pe o mică imperfecțiune, pe care trebuia să o spun...
Oricum, o lectură plăcută!
Cornel

Știu că, în epigramă, monorima este de evitat. Nu credeam că, în poezie, repetarea unor rime aduce un minus construcției. În varianta inițială, poezia avea doar patru strofe. Prima am adăugat-o înainte de postare. Poate, fără ea, rimele sesizate de tine nu ar fi fost atât de evidente. Nu voi modifica ceva, pentru că ar fi foarte greu, dar aș putea să renunț la prima strofă și să le inversez pe următoarele două. În felul acesta, aș alterna strofele cu „oare” și cele fără:

Vara e compozitoare –
Cu un tril de ciocârlie
Și-unul de privighetoare
Ea compune-o rapsodie.

Vara, mare pictoriță,
Ia din curcubeu culori
Și, cu har, în poieniță,
Zugrăvește fluturi, flori…

Ca poetă iscusită,
Vara, cu penel de soare,
Scrie slovă aurită –
Câte-un vers în orice floare.

Când cicoarea și sulfina
Au, din rouă, diademe,
Ea transformă-n zori grădina
Într-o carte cu poeme.

Crezi că ar fi mai bine așa?

Mulțumesc pentru aprecieri!

Vali, nu am găsit nici eu, nicăieri, vreo regulă prin care se cere să se evite repetarea unor rime într-o poezie și, în general, cu excepția poeziilor cu formă fixă, forma și-o alege fiecare autor după cum simte sau crede. Dar, în cazul nostru, repetările respective (și sunt relativ multe, nu doar una), la o poezie nu prea lungă, duc la o sărăcie de rime (sărăcie în sens cantitativ, nu calitativ). Eu, spre exemplu, când am citit și analizat poezia ta, nu am căutat, \"cu lupa\", cu tot dinadinsul, să văd dacă se repetă sau nu vreo rimă ci, pur și simplu, am sesizat asta la prima citire și nu mi-a sunat bine. În plus, nu este vorba doar de faptul că se repetă anumite rime; strofe întregi (prima și a treia spre exemplu) au încrucișate aceleași rime. Bineînțeles, dacă repetările aveau vreo logică internă în arhitectura generală, atunci ar fi fost altceva. Apropo de repetări și de arhitectura generală, altcineva ar fi putut să spună, spre exemplu că, dacă tot ai început primele trei strofe cu cuvântul \"vara\", poate ar fi fost interesant ca și pe celelalte două să le începi la fel, în același stil (de definiție). Toate sunt opinii care cred că trebuiesc tratate cu anumite rezerve, iar eu sper că am comentat cu asemenea cuvinte și pe un asemenea ton, încât să dau de înțeles asta.
În fine, ca să răspund la întrebarea ta, nu cred că are rost să renunți la o strofă foarte bună, cu rol important în ansamblul general, doar pentru a realiza o oarecare simetrie, cu atât mai mult cu cât nici simetria respectivă nu este perfectă.
Cornel