Valentin Boeru

Cu gând curat când te privesc Ca pe icoana din perete, Aș vrea să-ți spun că te iubesc, Iar Dumnezeu o să mă ierte, C-am îndrăznit să te compar, Cu chipul mamei din icoană. Și eu sunt

În numele legii, pe care-ați votat-o! În numele legii, pe care-ați uitat-o! În numele legii, ce ați ignorat-o! În numele legii, pe care-ați trădat-o! În numele ei e cuprins și stigmatul, Pe

Miroase-a vară pe alei, A frunze obosite de mișcare. În tei vor fi explozii De arome și culoare, Cireșele vor deveni cercei. Se pregătește câmpul De maci să se aprindă. Ca jerbe de

Dreptul la replică l-aș acorda în fapte, Așa cum pentru zi e replică în noapte, Cum pentru rău făcut e replică-n dreptate, Sau pentru viață e replică în moarte. N-aș acorda sub nici o

Din floarea cu petale smulse S-au tot desprins căzând dorințe, Zburând spre dragele ființe, Adânc în inimă ascunse. Priviri pierdute-n depărtări Deschid poteci de întrebare: Să fiu eu cel

Ce-i patria? E doar un loc, În care ne trăim destinul? Ne bucură pâinea și vinul, Visând cândva s-avem noroc? Ce-i patria? E doar durere, Când vezi și simți că vremea trece, În juru-ți totul

E viața zilnic un eveniment Schimbat mereu de întâmplare Sub canonada razelor de soare Se iscă lupte ce devin Motiv de-ngrijorare. Se luptă-n fiece moment Sărmanul om cu

Prostul trece prin foc tremurând de frig. Când norocul cochetează cu prostul, raiul poate deveni o parte din iad . Monstruozitățile sunt rafinamente de care, oricând, proștii sunt în stare cu

Privind în balta clară din asfalt, La craca scârțâind, uscată, A tresărit cutremurat la gândul: dacă!? Se și vedea în sânge înecat. Și-atunci, pornire salvatoare, A dat puternic cu picioru-n

Cântă ploaia monoton! Un refren. Atâta știe. Trista, uda melodie, Face viața un infern. Vara caldă și curată A rămas în amintire. Plouă-ntr-una, în neștire, Peste noi, ca un blestem. E

Am folosit căldura spre-a colora răcoarea; Am adunat iluzii să-mplinesc un destin; În seri înfiorate m-a bucurat splendoarea Și-n zilele-nsorite, umbra ca loc divin. M-am îmbătat cu vinul

Visând la ziua care vine, Mulți, vând la prețul cunoscut, Pe zeul ce l-au mai vândut, În alte vremuri. Tot haine. Și-n sunet de arginți primiți, Se strânge lațu-n jurul lor, Că nu pot fi

Sunt doar un om obișnuit Visând s-apuc ziua de mâine. Ca incomodul jerpelit Pe care-l vezi în rând la pâine; De care te izbești grăbit, În goana ta spre altă parte. Sunt anonimul

Ai așteptat vreodată-n gară Un tren albastru să te sui? Știi? Trenul, vis al tuturora, Nu poate fi al nimănui. Ai așteptat vreodată-n gară, Sub cer senin și însorit, Când doar marfarul

Ca fluturii din insectar, Răpiți când sărutau o floare, Apari în visu-mi solitar Cu chipul luminat de soare. Spunând povestea ta, din nou, Imagini picurând a ploaie. În orizonturi de

Din cerul plin cu speranțele noastre curge lumina rece și umedă a miezului de zi. Stropi invizibili acoperă totul cu o mantie de ceață . Norii aleargă grăbiți pe traseele mute ale cerului de

Au fost epoci de piatră, De bronz, de fier, de sticlă… De umbră-a rațiunii, De teamă și de frică… De ură și rușine, De haz și de necaz Și asta fără nume În care suntem azi. Un pic din

A-ncercat întâi asfaltul Ploaia ce-anceput aseară. A lăsat fără de zarvă, Și pustie strada iară. A adus fără de veste Frigul înapoi în case, Picuri numărând pe tabla Geamului cu

Trăiesc coșmarul neputinței treze. Aș vrea să fie vis realitatea. Doresc teroarea surdă să-nceteze. Să nu-ntâlnim aș vrea, fatalitatea. Să fie veșnic, aș dori,demersul, Spre bine și-nțelegere

În țara ploii ce vine de la Cluj, Vor îngrozi mereu pelticii și piticii, Când vor impune lumii condiția de slugi, Cerând fără de număr absurde sacrificii. În țara \" Statu\'Palmă\" condusă

A început sezonul când totul reînvie! Pe creste, sub zăpadă, simți iarba cum se naște, Trezită-n văi natura inspiră poezie, În crânguri și poiene plutește dor de-a paște, Ne părăsește

Doctore, tu știi. Crezi că - mi poți răspunde? Toamna tristă-a vieții, unde se-ascunde? Sub a câta coastă doare ne-ntrerupt? Care este semnul, toamnei, la-nceput? Care

Copile o să bată ceasul! E ziua-n care ești copil. Așa a botezat-o omul Cu aer sobru și subtil. Astăzi vorbește despre voi Copii ai lumii, lumea toată. Se fac rapoartele de soi În