Poezie

Lacrima dintâi

1 min lectură·14 ianuarie 2009

Mediu

A-ncercat întâi asfaltul

Ploaia ce-anceput aseară.

A lăsat fără de zarvă,

Și pustie strada iară.

A adus fără de veste

Frigul înapoi în case,

Picuri numărând pe tabla

Geamului cu storuri trase.

A-mbibat apoi pământul,

Plumb turnând în lung de drum.

Cristalinul cer albastru

A-mbrăcat mantii de fum.

Sub umbrelele grăbite

Fuge lumea după treabă.

Pe sub streșini, zgribulite,

Vrăbiuțele se-ntreabă:

De-au visat că-i primăvară;

Muștele c-au înviat;

Funigei că-n zare zboară;

Iarna tristă c-a plecat?

Soarele de-a fost aievea,

Bucurând mugurii sparți;

Mâțișori rupând copiii,

Din copacii cei plecați?

Florile-nvingând pământul,

Năpârlit de blana sură;

Vreascurile fumegânde,

Într-un colț de bătătură?

Cristalinul râs din zori

Să fi fost doar vis de iarnă,

Sau pe praful înghețat,

Plânge noua primăvară?

00868

Valentin Boeru. “Lacrima dintâi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/valentin-boeru/poezie/1818326/lacrima-dintai

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.