Poezie

Taina ochilor

miraje

1 min lectură·29 septembrie 2010

Mediu

Ca fluturii din insectar,

Răpiți când sărutau o floare,

Apari în visu-mi solitar

Cu chipul luminat de soare.

Spunând povestea ta, din nou,

Imagini picurând a ploaie.

În orizonturi de ecou,

Trec norii sugerând pâraie.

Și obosite păsări vin

Și pleacă-apoi grăbit, departe,

Purtând pe aripi de puf fin,

Secvența viselor de-o noapte.

Împrăștiind pulberi de dor,

Peste ciulini, pe val de ape,

Să le găsești întâmplător,

Ascunse, încercând să-ți scape.

Raze de foc scântei cuminți,

Frânturi de vis, sau de trăire,

Ce le remarci cu ochi mijiți,

Și mulțumești de re-ntâlnire.

Așa ești tu. Te recompui

Pășind pe nori, râzând la soare…

Din vârf de munți pe care sui

Având ecoul la picioare

29 sept. 2010

002.421

Valentin Boeru. “Taina ochilor.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/valentin-boeru/poezie/13955272/taina-ochilor

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.