gara fără nimeni

Mulțumiri,maestre ! Nostalgii...

Acest text reflecta cel mai bine conceptul de CONTRADICTORIU.

Pare in metru si cand ti-e lumea mai draga, deraiaza:
"În gara asta nu coboară nimeni
Nu mai sunt pasageri, nu eşti nici tu,
Şi simt parcă singurătatea-n VINE"

De ce in vene si nu in vine????
Pare ca ar avea ritm pana nu mai are:
"Nici nu ai cui să îi mai spui adio,
La revedere, sau să-i spui drum bun,"

De ce se repeta verbul, repetitia lui chiar are vreun rol ascuns? Nici vorba!

Acum, pentru cine stie poezie, nu e deloc greu sa sesizezi ca tema e veche de cand lumea, deci nimic original, iar stilul, este Paunescu in toata regula. Mai mult decat atat, mai si seamana ca doua picaturi de ploaie cu urmatoarele versuri:
"NIci nu pot nimic sa-ti spun
"Pe curand" sau "ramas bun"
Aparu, numai nu
La adio tu
De ce sa-ti spun "la revedere"?
N-as mai avea niciun motiv
Adio drepturile-si cere
Ca te-am pierdut definitiv".
"La adio", de Adrian Paunescu.

In concluzie un mare NU! Pacat ca ai suprimat originalul, fiecare dintre noi are dreptul sa fie original. Chiar sa nu ai pic de indrazneala?

În primul rând nu sunt maestru sunt doar un praf în vânt pasionat de lectură, care din când în când mai încearcă și el să brodeze câte o compunere...
În al II-lea rând am acordat steluță pentru trezirea nostalgiilor când...
,,Privesc la trenul care, fugea nepasator,"-Compact-Fata din vis
Hai, vin-o iar în gara noastră mică-Gabriel Dorobanțu
Păsări de fum, păsări în drum-Holograf, solist vocal Gabriel Cotaviță
Recunosc că luat de toate aceste nostalgii trezite în urma lecturării versurilor de mai sus am acordat cam ușor steluța când puteam să mă limitez doar la un simplu comentariu de apreciere.

Ați derapat puțin. Nu sunt vreun Păunescu, dar îmi place cum gândiți...Dar dacă am trezit cuiva vreo emoție , consider textul în parametri liricii. Cu stimă!

Repet, nu-mi pasă de premii, nici de părerile cuiva ,vreau să creez emoție. Și reușesc.Evident, nu tuturor!

toți cei ce privesc fie și o secundă după perdeaua iluziei: că Dumnezeu nu a făcut doi fulgi de nea la fel în univers, necum doi oameni care au o structură energetică de-un milion de ori mai complexă decât fulgul de nea. Mi se pare (e doar o părere personală) că e mai mult decât hazardată pornirea unora de-a îndesa în niște tipare modul de revărsare al spiritului creator al cuiva. Observ că „Patul lui Procust” e la mare cinste în aceste vremuri - nu contează învățătura antichității care a taxat dur conceptul. Deci poetul A copie poetul Z pentru că a abordat aproximativ același subiect. Stupid! Marile universități ale planetei care se ocupă cu fel de fel de statistici au concluzionat că nu există decât vreo 14 subiecte diferite pe marginile cărora se pot broda opere literare și nu numai. Că fiecare operă e o mixtură în proporții sensibil diferite, în care se amestecă personalitatea și experiența fiecăruia, e altă poveste. De-aceea se scrie „original” de mii de ani. Că un cititor sau altul, de bună credință sau nu, poate asemui opera ta cu ceva ce a mai citit el, se prea poate, dar doar în măsura în care gesturile unui om se aseamănă cu gesturile altor semeni; încărcătura energetică din spate dă valoare originală fiecăruia. Și aceea nu poate fi copiată. Și cum creația umană are și o componentă celestă - pe cine copiem? Pe Dumnezeu? Din păcate, observ o scădere a capacității de-a ne bucura de frumosul din ceea ce vine spre noi în forme ce ne sunt sau nu cunoscute, dar ne scăldăm voluptos în a distruge tot ce nu corespunde perceptelor noastre.
Florentin, fiecare din noi avem gările noastre, despărțirile și plecările noastre, în ce fel ne traversează „iubirile de fum” și impactul pe care-l au asupra noastră, e taina existenței noastre, pe care o înfășurăm în cuvinte după pricepere și inspirație divină! Singura datorie e față de cel ce ne-a dat picul de har - restul ce se pretind a fi nu-ș ce somități, păreri, păreri și fum.
Deci scrie așa cum simți, cum ești tu, fii loial spiritului și sufletului tău.

Vă mulţumesc doamnă Chindea, am şi eu ca fiecare om trăirile mele pe care încerc să le transpun, mai bine sau mai puţin bine, în această artă fascinantă numită POEZIE. Cât despre detractorul meu, e opinia dumnealui pentru care nici măcar nu trebuia să-mi pierd timpul ai răspunde. Încerc doar să fiu civilizat. Cu drag !... !

Mai bine nu îmi răspundeți dacă nu scrieți corect în limba română: „nu trebuia să-mi pierd timpul ai răspunde”.A-I RĂSPUNDE, stimate domn, nu AI !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

În altă ordine de idei, exagerați, Nu sunt sub nicio vorbă detractorul dumneavoastră. Puteți doar să considerați că am un aparat care identifică locurile comune, nimic noul din artă și cultură. Continuați să încercați să fiți civilizat, însă, când simțiți că ați ajuns la capătul răbdărilor eu zic să rupeți pisica.

Câtă polemică de la o poezioară nevinovată, eu zic să încercaţi să faceţi şi dv. d-le ... Măcar una să placă unanim! Curaj, rupeţi pisica şi încercaţi să le potriviţi cumva, poate va ieşi o capodoperă, cine ştie ?

E corect, criticul nu e neaparat si artist. Dar nici autorul nu e neaparat un geniu. Asadar, sa revenim totusi cu picioarele pe pamant.

Eu acum îl citesc. După prima lectură verdict: fain poem! Chiar dacă rima nu-i perfectă, ci și din asonanțe: "mai e" - "punctul B", sau "bun" - "fum".
Poemele domnului Ursu Marian Florentin sunt elegii.

Îl citesc totuși ca poem de stare. Transmite subliminal o stare... neagră. De Gară părăsită de mult. Într-un fel e un... mai mult decât Bacovia. Straneitate, multe sugestii, dacă tot nu se mai "sărută nimeni la-mbarcare".

Dacă știam ce polemică poate naște câteva versuri nevinovate, mai bine admiram
anotimpul. Cu drag tuturor și mulțumesc.

Nu sunt orgolios din fire însă eu fac poezie care se citește,se recită, se cântă, față de alții care se pricep doar la barbologie, de cele mai multe ori nejustificată.
Cu alte cuvinte , timpul e prețios cel puțin ptr. mine,
așa că vă salut. N-are rost !

Continuați până vă iese ceea ce numiți dv.poezie sau texte . O noapte plăcută!