Teodor Dume

tamara,
nu știu de unde izvorăsc imaginile astea, dar știu că prin exprimare le dai căldură și sensibilitate care la rândul lor împlinesc cititorul din mine.
cântecul aceste din poemul tău e cântecul nostru al tuturora.

\"Îl aud și cei adormiți
cei care nu se vor mai trezi\"

Poemul tău rezonează, în noi dar și în cei plecați fără drum de reîntoarcere.

citit cu multă plăcere,
stimă și considerație,
teodor dume,

cunosc sentimentul. vă mulțumesc de trecere , semn și completare...
sunteți binevenită în pagina mea
același,
teodor dume,

Bine ai venit pe site! calci sfios și neîncrezător. spun asta pentru că nu ai redactat niciun rând despre florin lazăr. tu trebuie să fii același indiferent de catalogări...dar să trece la fapte. nuanțezi destul de bine starea poemului și îmi plac unele imagini aduse întru împlinire. pentru o conturare mai clară ar fi bine să postezi separat textele.

\"Răpus de plictiseală, timpul s-a retras tăcut înăuntrul boabelor de grâu\"

vezi, ai de spus ceva...
curaj și fermitate

cu prietenie,
teodor dume,

un text bine dozat. combinarea cuvintelor e făcută cu tact și împlinește cititorul.

\"eu i-am citit din Nichita, el mi-a citit din Nichita, apoi
domnul Pa a zis: ascultă, fără cuvinte,\"

citit cu plăcere
stimă și considerație,
teodor dume,

sigur că da, timpul manipulează existența pentru că vezi, uneori, viața e o tragere la sorți, el decide întâmplarea deși șansele sunt egale pentru fiecare.
bine văzut esențialul. responsabilitatea de care pomenești e tot un joc de zaruri.
și cine decide?

mulțumesc de semn și comentariu
cu prietenie,
teodor dume,

mie îmi place structura, exprimarea, ideea și redarea. caracterul conștient al mesajului tulbură dar și provoacă acel \"cum ar fi...\"
și într-adevăr există o acoladă între prima și strofa de final care confirmă

\"cum ar fi să-ți observ pașii
obosiți pe-o cărare uitată
(...)
lumea mă crede orb
iar sufletu-mi spune
că adorm între cer și pământ
de unde am să mă trezesc
din nou însetat
de tine!\"

citit cu plăcere,
stimă și considerație,
teodor dume,

Domnule Petrache,
așa, da...ăsta e un poem adevărat, sensibil și vine orgolios din curtea sufletului. cuvintele prin rădăcini prin rostuirea autorului...
l-a citit și recitit de trei ori. mi-a plăcut ospățul din el...exprimarea vine ca o mănușă, curge măiestos.

\"mătușile mele dinspre mamă sunt ființele nopții ale zilei dimineții și înserării
ale timpului și spațiului deopotrivă cu aceeași intensitate
(...)
mama poate este de altă părere doar sunt surorile ei
cum ar putea să nu știe \"

bucuros de lectură
cititor 13,
cu prietenie,
teodor dume,

percep starea din poem ca o manifestare reproș la această trecere prin viață
așezând dorința \"la temelia altei lumi\"
confirm textual...

\"să urce direct prin mine cărarea ta
să spintece-n patru
copacul ce mi-a furat soarele \"

cred că în strofa 2 rândul 1 e un \"prin\" în plus...

citit cu plăcere,
același,
teodor dume,

în esența lui poemul este împlinit pentru că tu, Carmen-Manuela,nu știi să scrii decât sensibil și cald. aceste două calități sunt pecetele de trecere ale poetului. el, poetul trăiește doar prin sensibilitate-căldură și evident derivatele acestora.ușurința cu care debitezi cuvintele vine din adânc și ele se îngeamănă strâns cu ideea. sudura o faci cu sufletul.
folosind un alt timp, parafrazez; \"te dezgolești până la cuvinte și te vezi toată\"

\"dar eu sap prin el mai departe
până dau de izvor\"

bucuros de lectură,
același,
teodor dume,

Carmen-Manuela Mureșan,
da, Manuela, așa se pleacă...
între cele două culori: alb-negru
ar fi bine să nu știm, dar o știm prea bine
trecerea ta îmi aduce bucurie
mulțumesc,
stimă și considerație,
teodor dume,

Anaid Siana,
prima ta vizită în pagina mea mă bucură și mă face să cred că există și cititori care știu să se aplece asupra cuvântului. comentariul tău vine din suflet și de aceea cred în cuvântul scris și în omul de la care vine.
mulțumesc. te aștept cu drag
stimă și considerație,
teodor dume,

Liviu-Ioan Mureșan,
ești un cititor fidel care împlinește speranța autorului.fiecare comentariu lăsat în pagina mea a fost elaborat cu mult bun simț și responsabilitate, fapt pentru care îți mulțumesc. mă bucur când știu că am în spatele textelor mele prieteni adevărați care gustă din cuvânt apoi se manifestă constructiv.
mulțumesc, prietene!
același,
teodor dume,

doruleț,
îmi place commul tău concentrat și adus spre starea în caretu teregăsește, zici...
toți, doruleț, se regăsesc în acest poem. toți pleacă și uită de toate și la capăt de drum îi sașteaptă cerul cu o rugă, ultima, desigur care îi scapă de oameni, îi desparete de toate lucrurile pământești și atunci rămâne doar acel păianjen, singurul care se mai uită pe fereastra lăsată deschisă...
și scârțâitul ei trezește cu adevărat ...o durere
o durere pentru cei care mai rămân puțin. doar puțin...

cu drag,
teo

mulțumesc de trecere și observații...
am corectat. ai mare dreptate și îmi place atunci când cei opriți în pagina mea vin cu remarci constructive. te mai aștept
încă odată mulțumiri pentru gândul tău curat

același,
teodor dume,

un poem împlinit prin simplitatea exprimării bine redată care atinge sensibilul.
tema aleasă, -singurătatea prin definiția ei, starea celui care trăiește singur,
e tânără. frumos spus!

\"În fiecare zi simt cum paște prin mine
acolo unde lutul a încolțit
în formă de inimă\"

accentuez; simplitatea aduce valoare, și așa este...
un poem bun și merită citit.
o să revin în pagină

stimă și considerație,
teodor dume,

hamat petru sebastian,
mulțumesc de trecere și comm.ai fost primul comentator doar la câteva minute de la postarea poemului.și ai răspuns obiectiv asumându-ți responsabilitatea cunoasșterii vrândsă contribui lagăsireaunor răspunsuri carefrământă omenirea. ai remarcat în totalitate cele trei stări;intrarea-existența-ieșirea dintr-un spațiu. am vrut doar să conturez cele trei momente umane care îmbracă întrebarea, de unde venim și unde mergem...am aruncat doar pastila și am stat în umbră pentru a provoca niște răspunsuri. și uite c-au venit dar nu atât de multe pe cât m-am așteptat pentru că ne interesează scopul nostru în acest univers.ne interesează de unde venim, ce facem aici, și unde mergem după ce ne-am îndeplinit misiunea...
mulțumesc mult,petru sebastian!
același,
teodor dume,

Carmen-Manuela Macelaru,
trecerea ta rezonează plăcut și mă bucur când cineva este gând la gând.titlul sugerează urma noastră în universul uman. doar prin timp ne putem urmării trecerea. iar trecerea constă în cele trei elemente depistate și de petru sebastian (nașterea-viața-moartea).întrebarea pecarene-o punem este aceeași;deunde venim, ce fascem aici și unde mergem...
mă bucur, carmen-manuela, că ți-ai găsit un pasaj pe placul cititorului din tine.
te mai aștept
stimă și considerație,
teodor dume,

Lucian Preda,
cred că este a doua vizită în pagina mea, drept pentru care îți mulțumesc.mă bucurcă ai rezonat la citirea poemului meu și văd că ți-ai selecta , pentru gând, unul pasaj.mulțumescpentru aprecieri. spuneai de \"capodoperă\". nu cred că va fi considerată vreodată dar știu că sunt unul dintre cei care nu trăiesc indiferenți în acet spațiu.și bine ai spus;\"parcă ai privi viața cum se naște și ajunge la final\". sigur că da, asta am făcut.am deschis discuția despre capătul din care venim. ce facem aici și spre care capăt ne îndreptăm...
și nu mulți și-au pus aceste întrebări.
mulțumesc de semn,
cu prietenie,
teodor dume,

oricum mulțumesc tuturor celor care sau oprit la mine în pagină, chiar dacă n-au lăsat semn.poatei-am făcut să-ți pună aceeașiu întrebare; oare noi, de unde venim, ce facem aici și unde mergem?...
același,
teodor dume,

să-mi fie scuzată întârzierea răspunsului dar am observat foarte târziu acest comm. mulțumesc mult de semn. și mă bucur că ați sesizat nuanța poemului.
doar prin ramurile trupului evadăm câteodată din contur.

stimă și considerație
teodor dume,

viața ca un gest și gestul,- tăcerea...
mi-a plăcut poemul parcă un alt registru din care a izvorât ideea...
strofa ultimă e împlinirea gustului meu

\"poezia noastră
a încremenit într-o fereastră albă
ca o cicatrice pe care o porți \"

stimă și considerașie,
teodor dume,

sentimente-emoții și trăiri se îmbrățișează în acest poem

\"țâșneau din verde crud lăstari
din seva cea dintâi promisă
cu muguri tainici lăutari
la malul iernii cea învinsă\"

stimă și considerație,
teodor dume,

da,a mai căzut o literă din întregul cuvântului
felicitări pentru gând!

Să-i fie țărâna ușoară!

același,
teodor dume,

un poem calm, tulburător de calm care prin simplitatea exprimării și zgârcenia cuvintelor înfrumusețează și împlinește starea.
reușit!
citez pentru gând...

\"Pe aici a trecut o lume

și a fost mai puțină.

Dumnezeule,

închide ușa!!!\"

stimă și considerație,
teodor dume,

așa este. când memoria ne aduce în prim plan tava cu trăirile din adolescență sau tinerețe, să nu spun cele de demult,înseamnă că începem să ne numărăm anii rămași...e trist și obositor să stai în amintire....

aducerile aminte de mai sus sunt frânturi din gelu,teo,etc...

același,
teodor dume,