solstițiu

Teo,

Ceea ce m-a reținut aici este tonul nostalgic, așa îl percep eu, echilibrat de imagini de o frumusețe liniștită, cu totul aparte, o anume melodicitate care cucerește, o curgere bine susținută.

„de mâine o să dorm
mai puțin cu o viață
ultima în care să pot
dezerta din mine”

”primăvara s-a mutat
mai încolo cu o veșnicie
cerul se deschide târziu
în golul de pe margini”

Bineînteles, finalul care lasă loc de multe interpretări:

”buzunarele
îmi sunt pline ochi
cu aripi

numai așa o să-mi pot purta
trupul la vedere
duminica”

Cu prietenie

Doruleț

eu nu mă clintesc cu niciun micron din impresia că textele dvs., ca și acesta, sunt doar fraze tăiate după cum vrea hazardul, pentru a scoate din ele versuri. căci deficitare ca ritm, decupări, legare. aici prima strofă îmi întărește impresia. și așa stând lucrurile, nici mesajul nu mai trece dincolo.
măcar un pizzicato, măcar un andante, ceva, care să ajute lecturii.
căci nu la fond mă refer aici, ci la cum e pus el în pagină.

doruleț,
mulțumesc de trecere și semn. mă bucur că ți-a plăcut măcar o părticică din text.ești binevenit în pagina mea
cu prietenie,
teo

nica mădălina,
prezența ta în pagina mea onorează și bucură, iar semnul lăsat este confirmarea că acele \"fraze tăiate,dificitare ca ritm,decupări, legare\" au stârnit interes.
îmi amintesc că cineva spunea (citez din memorie)\"dacă un lucru nu ți se pare de valoare , nu-l bagi în seamă ci treci mai de parte cum parcă n-ar exista\"
oricum eu mă bucur c-am fost băgat în seamă...
te aștept și cu altă oprire

stimă și considerație,
același,
teodor dume,

\"buzunarele venelor
îmi sunt pline ochi
cu aripi\"

strofa aceasta ma impresionat de parca ma vad zburand inauntrul corpului meu, poezia este legata iar metaforele nu contenesc sa apara eu zic sa o tii tot asa

am zis!
doi

și de semnul lăsat. fiind prima ta vizită în pagina mea mă bucur că acele firimituri de suflet citate te-au impesionat.textul meu nu-i o capodoperă dar prin el încerc să-mi astâmpăr setea.nu folosesc extravaganța cuvântului (ca unii care nu spun nimic) ci simplitatea din el în care sunt sigur că fiecarese regăsește, dacă vrea...

cu prietenie,
teodor dume,

Poemul dvs. este o fărâmă de film.Coloana sonoră poate fi aleasă de fiecare cum dorește.Fiecare vers împlinește imaginile.Are curgere deosebită dacă reușești să păstrezi, atunci când citești, imaginea evadării \"prin ramurile trupului\" .

Continuarea este repetabilitatea miilor de evadări din limitatele contururi de humă.Sufletul fură aripile din \"buzunarele venelor\" dar mereu, mereu se întoarce până când toate acele coborâri ale zborurilor devin un singur zbor,o singură deschidere...spre Sus.

Duminica \"orbilor\" dăruie oare odihna sufletului?

O noapte senină!
Anne-Marie

să-mi fie scuzată întârzierea răspunsului dar am observat foarte târziu acest comm. mulțumesc mult de semn. și mă bucur că ați sesizat nuanța poemului.
doar prin ramurile trupului evadăm câteodată din contur.

stimă și considerație
teodor dume,