Teodor Dume

îmi place poemul chiar dacă între acolada prima-ultima strofă se desfășoară câteva secvențe, ele marșează pe imagini care consimt și se lasă antrenate în acțiune. desigur, la prima citire , nu pare unitar, dar luând în considerare titlul ca o motivație, secvențele sunt plauzibile

preferata mea;

\"Locuiești într-o țară de pruni.
Mâna ta, noduroasă ca o creangă,
va ciopli lacrima și strigătul putred
al fructului.\"

stimă și considerație,
teodor dume,

a se citi; postează

mulțumesc, doruleț
atent mereu la tot ce se postrează.
mă bucură mult trecerea ta.
te mai aștept

cu prietenie,
teo

un poem remarcabil care captivează prin discurs și linia elegantă a evenimentelor.
trecând prin poem nu poți să nu te oprești și să remarci finalul deosebit.
un poem bun și bine structurat care împlinește lectura oricărui trecător
prin pagină.

\"uneori visez așa
alteori
mă scutur de lume
și cu aripile întinse într-o clipă
chem dimineața\"

felicitări!

ps.poate încerci să faci ceva cu \"cu culorile\"
pare o rugozitate care știrbește din frumusețea poemului
scuză-mă pentru observație

stimă și considerație,
teodor dume

andrea,
în primul rând îți mulțumesc pentru vizita ta neașteptată, vizită care mă onorează. am rămas surprins (plăcut) pentru modul în care ai știut să extragi esența poemului. ai făcut din poemul meu o mică bijuterie care atinge frumusețea din noi...
te mai aștept,

cu sinceritate,
teodor dume,

tincuța,
mulțumesc de popas și apreciere
iubesc și eu versul:
risipiri de lumină adunate în palmă

cu prietenie,
teodor dume,


doru dorian (3d),
mă bucur că ți-am putut oferi oglinda în care
să te privești ca om. uite, trebuie să avem timp și pentru noi.
mulțumesc mult pentru prezența ta și pentru modul în care știi să
intervii pe text.

cu prietenie,
teodor dume,

un poem bun, carmen-manuela.
cuvintele tale sunt energizante pentru suflet
repară tristețea...

\"oricât aș sorbi din el
și l-aș dezbrăca până i se văd coastele
(...)
nicio iarbă nu-i ține de cald
trecătorii ne despart în două respirații
uscat și apă/ atât/ uscat și apă\"

citit cu multă plăcere,
același, teodor dume,

un text reușit prin simplitatea discursului
care adaugă un plus de valoare.

\"torțele aruncate în nori
cheamă
paznicii ascunși
să le aprindă lumina\"

cu sinceritate,
teodor dume,

doruleț,
prima dată îți mulțumesc pentru vizită și interpretarea textului
remarca ta este plauzibilă. da, ceva se întâmplă, asta ca să-ți răspund la sesizare. uite reproduc nedumerirea ta;\"Aripă a tristeții sunt ultimele tale poezii, parcă ai face o recapitulare a vieții, poate un bilanț sau posibil nu înțeleg eu.\"
înțelegi perfect doruleț. starea noastră a celora care trec de 5o de ani(și mult mai încolo) e una de bilanț. contabilizăm ce am făcut , ce trebuia făcut și ce nu s-a făcut. ideile mele izvorăsc din ceea ce simt. textele mele nu sunt fabricate sau prefabricate, ci sunt stări simțite și trăite. păi vezi de ce nu poți intra în intimitatea altei persoane comentând sau dând cu presupusul? simplu, doruleț.sentimentele sunt simțite și trăite în mod diferit de la persoană la persoană.
o să remarci \"căutările\" în textul postat azi. și în final îți dai seama că în viață ești un simplu musafir. și să revin la text. o să remarci în textul următor că toate răspunsurile le găsești în tine pentru că toate lucrurile încep și se sfârșesc în tine ca individ. ești rădăcina din care pornește o altă viață, și asta se întâmplă numai atunci când tu ai făcut bilanțul...
încă odată, mulțumiri. ești prea matur în gândire la această vârstă

cu drag,
teo

cristina,
pentru acuratețea primelor trei versuri
felicitări!

\"lumina se aruncă tăiș
peste pleoapele tale
ochii tăi se inundă\"

text plăcut
cu sinceritate,
teodor dume,

cezara,
intrarea în poemul tău e făcută cu înțelepciune
strofa întâi reprezintă frumusețea rostirii
și vine ca o definiție acceptată

\"femeile
sunt ca niște povești tunisiene
negociindu-și parfumul
la marginea stelelor\"

plăcut cu întregul
stimă și considerație,
teodor dume,

un text interesant și un final pe măsură

\"îmi pasă, totul este har
nezadarnică e-n sine orice prăbușire! \"


citit cu plăcere,
teodor dume,

intrarea în poem e deosebită. dialogul atât de real eclipsează prin sinceritate și simplitatea rostirii. imaginile, la fel de deosebite, împlinnesc, au forță.
legăturile între stări sunt făcute întrun mod atent care nu lasă loc de umbre.
și finalul plăcut
ttoate strofele sunt la înâlțime, dar reproduc pentru gând;

\"nu mai crește nimic în grădina de la capătul lumii
s-au oprit pescărușii din zbor pe catarg
îmi trimiți un zâmbet mirat și un val
simt cum răcoarea se-abate dinnou înspre mine
mi-au paralizat simțurile
și merg respirând inerent
spre același început\"

cu sinceritate,
teodor dume,

domnule Nicolae,
prezența dumneavoastră din ultima vreme mă bucură și mă face mult mai atent
fapt pentru care vă mulțumesc și vă mai aștept.
vă mulțumesc de asemenea pentru timpul acordat textelor mele și modul
de apreciere

cu sinceritate,
teodor dume,

andrei,
mulțumesc de trecere și semn.
mă bucur că citești din ceea ce postez
te mai aștept,
cu prietenie,
teodor dume,

Domnule Ioan Mărginean,
vizita dumneavoastră mă surprinde plăcut
remarcile sunt bine punctate.
mulțumesc mult
vă mai aștept
stimă și considerație,
teodor dume,

doruleț,
mulțumesc pentru apreciere și pentru modul în care
vezi lucrurile în desfășurarea lor.
ai dreptate. finalul e trist pentru că am lăsat
loc de interpretare. vezi intrarea în poem, apoi recitește cu atenție finalul și îți vei da seama de cele spuse.
te mai aștept,
cu drag,
teo


doru dorian david,
prezența ta în pagina mea e o plăcere.
frumos ai spus \"viitorul estew doar un trecut în prezent\"
mulțumesc 3D, pentru intervenție
ești bine primit de fiecare dată
cu prietenie,
teodor dume,

george,
plăcute armoniile de vară
iau ca semn mijlocul

\"peștii visului
zvâcnesc înfricoșați
în cuvele alb-negre ale somnului\"


cu sinceritate,
teodor dume,

adriane,
este primul tău text prin care calci cu sfială.
și o faci bine.
îmi place modul în care plasezi imaginile.
totuși te sfătuiesc să încerci să te debarasezi de rime și să scrii liber, adică în vers alb pentru a te obișnui cu discursul poetic.

remarc că acest text l-ai dedicat vărului tău. Frumos, adriane!

te aștept și cu alte texte
cu prietenie,
teodor dume,

eugene,
mă bucură prezența ta prin acest poem deosebit, de suflet, care marchează maturizarea ta în cuvânt. și o spun cu responsabilitate pentru că așa cum remarca și carmen manuela- macelaru \"un poem care indeamna la tacere, delicat si atent scris. mi-a placut primul vers\", iar eu aș continua că în totalitatea ei, prima strofă, a treia și ultima, sunt rânduri care te mișcă având în vedere esența de la care ai plecat \"bunicul\"
nu știu dacă titlul se potrivește cu frumusețea poeziei. eu aș zăbovi asupra lui puțin și poate l-aș schimba în \"din ochii bunicului\" sau orice altceva care să sugereze mesajul. vin cu această părere datorită simplității discursului care întărește mesajul și evident,întregul. tu decizi...

mi-a plăcut și acolada primul vers (prima strofă)-ultima strofă. desfășurarea făcându-se atent.

văd că vii cu o precizare:
\"A!!!, uitasem sa-ti zic Carmen ca si Teodor Dume are o \"vina\" aici!
vina bunicului - spusesem ca m-a impresionat!\"

mă bucur că ți-am fost de folos.
și că preluând ideea ai reușit să faci un lucru bun.

eugene,
dacă-mi permiți, eu văd acest poem structurat astfel

\"n-am mai murit de multă vreme…
mă răsucesc în ochiul bunicului
privind lumea, întors, dinlăuntru

mă voi naște din retină ca din oul
plecat în recunoaștere de zei păgâni

acum ceva timp murisem albastru…
am un fel de paradis al meu colorat
cu mulți nori răspândiți în șoapte
cu secunde galbene și lente, aproape vii

dacă-ar fi să mai mor cândva…
aș privi în oglindă ploile nenăscute
aș crede, când iarba s-ar usca pe mine
aș privi prin rana cerului insula luminii
aș săruta ochiul bunicului
aș privi
pământul\"

sigur că da, e doar o părere grăbită
dar vin cu motivația de a te debarasa de unele cuvinte și expresii inutile devenite clișee care nu îmbunătățesc mesajul cu nimic.
concentrând discursul vei reuși să-i adaugi un plus de valoare.

trecerea mea grăbită poate nu te va convinge și nici nu trebuie să te convingă dacă tu nu sesizezi nuanța...

scuză-mă pentru intervenție și sugestie. am vrut să ajut pentru că poemul tău e bun și merită mai multă atenție 8în bine, evident)

cu prietenie,
teodor dume,

ps: evident că poți face legăturile între stări și prin alt mod, nu neaparat cum ți-am sugersat eu.
mai așteaptă și alte păreri
teo


|

carmen,
ți-am citit toate textele postate pe site și pot să spun,în calitatea mea de cititor, că scrii bine. fragmentele citite au savoare și nu văd de cete impacientezi văzâdu-ți un text la atelier. probabil graba unui editor sau scăparea acestuia ți-a prilejuit nedreptatea, dar trebuie să recunoaștem și munca lor titanică, zi de zi, muncă benevolă.
carme, tu scrii pentru tine și pentru cei care te înțeleg și fii sigură că noi cei care apreciem munca ta te vom căuta și la atelier. nu băga în seamă gestul. încearcă să citești textele altoira și chiar comentează-le pentru o mai bună prietenie între autori sau autori și cititor.
repet; ar fi o prostie să te retragi de pe acest site. asici sunt și oameni minunați care apreciează și știu să aprecieze un lucru bine făcut sau să ajute colegial acolo unde e cazul.
textele tale sunt bune și fii sigură că cei care le citesc știu să le aprecieze.

cu sinceritate,
teodor dume,