Locul în care zăbovește timpul

Teo,

Grea întrebare, există răspuns?

Așa cum ne-ai obișnuit pornești de la o idee simplă “timpul zăbovește în noi”, săpând, căutând. O taină? Interesantă imagine.
Formulările ingenioase, discursul fluent. meștesugul nu pot ascunde faptul că în tine e un loc unde se întîmplă ceva. Aripă a tristeții sunt ultimele tale poezii, parcă ai face o recapitulare a vieții, poate un bilanț sau posibil nu înțeleg eu.
Numai El îți poate ocroti chipul, numai Lui îi poți spune: Give me the joy to live.

Doru Emanuel

P.S. Ai un typo. Tu nu ești neglijent. Ce se întâmplă?

doruleț,
prima dată îți mulțumesc pentru vizită și interpretarea textului
remarca ta este plauzibilă. da, ceva se întâmplă, asta ca să-ți răspund la sesizare. uite reproduc nedumerirea ta;\"Aripă a tristeții sunt ultimele tale poezii, parcă ai face o recapitulare a vieții, poate un bilanț sau posibil nu înțeleg eu.\"
înțelegi perfect doruleț. starea noastră a celora care trec de 5o de ani(și mult mai încolo) e una de bilanț. contabilizăm ce am făcut , ce trebuia făcut și ce nu s-a făcut. ideile mele izvorăsc din ceea ce simt. textele mele nu sunt fabricate sau prefabricate, ci sunt stări simțite și trăite. păi vezi de ce nu poți intra în intimitatea altei persoane comentând sau dând cu presupusul? simplu, doruleț.sentimentele sunt simțite și trăite în mod diferit de la persoană la persoană.
o să remarci \"căutările\" în textul postat azi. și în final îți dai seama că în viață ești un simplu musafir. și să revin la text. o să remarci în textul următor că toate răspunsurile le găsești în tine pentru că toate lucrurile încep și se sfârșesc în tine ca individ. ești rădăcina din care pornește o altă viață, și asta se întâmplă numai atunci când tu ai făcut bilanțul...
încă odată, mulțumiri. ești prea matur în gândire la această vârstă

cu drag,
teo