drumul de întoarcere

Săniile într-adevăr nu cunosc drumul așa cum nici copiii care le conduc nu-l știu când sunt aruncați în lume. Și totuși le călăresc privind doar înainte, niciodată în urmă căci au înțelepciunea inocenței. Ei sunt torțe aruncate în nori căutându-și „lumina”. Atunci de ce mâini triste când ele aparțin copiilor? Crezi că mai este drum de întoarcere?
Așa am „citit” poemul tău. Cât am greșit?
E bun. Cred că mulți se vor regăsi în el chiar dacă nu vot lăsa semn.

Doru Emanuel

expresiva intretaierea saniilor cu mainile, tortele si pasarile... un poem cochilie, in care inaintarea si retragerea, haladuirea si intoarcerea sunt invaluite in necunoscutul ce le potenteaza. placut.

un text reușit prin simplitatea discursului
care adaugă un plus de valoare.

\"torțele aruncate în nori
cheamă
paznicii ascunși
să le aprindă lumina\"

cu sinceritate,
teodor dume,

Stii sa citesti multiplu
si sa dai nuante poemului.
Multumesc .
Andrea.

Florin,
tu vezi mult mai in spate si mult mai in laturi decat este in intentia mea.
Dar aceasta este poezia...sa te recitesti in ea. Tu stii asta.
Multumesc, Andrea.

Aprecierea ta ma bucura si imi potenteaza increderea ca nu rostim doar cuvinte in vant.
Noi cei care aveam de-a face cu poezia.
Multumesc sincer,
Andrea.