Poezie
e inuman să fiu om
1 min lectură·
Mediu
să am lacrimi când vorbesc despre tine
și tu nu ești
să adun flori de câmp
să cred că mai poate veni seara fără s-o simt
și doar îmbrățișarea noastră să învingă frica
de tot
e inuman să simt că timpul trece prea repede sau prea încet fără tine
să cred că nu sunt ipocrită atunci când încă îți mai scriu te iubesc
mă simt oarecum inutilă
confortabil de neatinsă
și de ieri pâna azi s-a mai născut un univers între noi
nu mai crește nimic în grădina de la capătul lumii
s-au oprit pescărușii din zbor pe catarg
îmi trimiți un zâmbet mirat și un val
simt cum răcoarea se-abate dinnou înspre mine
mi-au paralizat simțurile
și merg respirând inerent
spre același început
te-am văzut altfel, atât de altfel încât știu
când ne vom reîntâlni nu vom fi noi
atât de altul încât nu ne vom recunoaște
probabil universurile continuă să se nască
in timp ce
în mine se joacă un teatru absurd
064.611
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- adriana barceanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 164
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
adriana barceanu. “e inuman să fiu om.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adriana-barceanu/poezie/1787573/e-inuman-sa-fiu-omComentarii (6)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
AKtextul exprima coerent insingurarea, revenirea omului in vizuina lui unde, intotdeauna, nu se are decat pe el.
mi-a placut tonul poeziei si senzatia de tristete apasatoare, poate chiar disperare.
cu prietenie,
andrei t
mi-a placut tonul poeziei si senzatia de tristete apasatoare, poate chiar disperare.
cu prietenie,
andrei t
0
TDintrarea în poem e deosebită. dialogul atât de real eclipsează prin sinceritate și simplitatea rostirii. imaginile, la fel de deosebite, împlinnesc, au forță.
legăturile între stări sunt făcute întrun mod atent care nu lasă loc de umbre.
și finalul plăcut
ttoate strofele sunt la înâlțime, dar reproduc pentru gând;
\"nu mai crește nimic în grădina de la capătul lumii
s-au oprit pescărușii din zbor pe catarg
îmi trimiți un zâmbet mirat și un val
simt cum răcoarea se-abate dinnou înspre mine
mi-au paralizat simțurile
și merg respirând inerent
spre același început\"
cu sinceritate,
teodor dume,
legăturile între stări sunt făcute întrun mod atent care nu lasă loc de umbre.
și finalul plăcut
ttoate strofele sunt la înâlțime, dar reproduc pentru gând;
\"nu mai crește nimic în grădina de la capătul lumii
s-au oprit pescărușii din zbor pe catarg
îmi trimiți un zâmbet mirat și un val
simt cum răcoarea se-abate dinnou înspre mine
mi-au paralizat simțurile
și merg respirând inerent
spre același început\"
cu sinceritate,
teodor dume,
0
ABincerc numai sa fiu eu in timp ce tot timpul trebuie sa fiu altcineva.
va multumesc pentru lectura, e bine sa va stiu aproape.
Adriana
va multumesc pentru lectura, e bine sa va stiu aproape.
Adriana
0
ASimi place:
\"în mine se joacă un teatru absurd\"
Era destul si daca spuneai numai atat. De la acest joc din noi, incep lumile sa se deschida spre sens.
Mi-a placut.
Cu sinceritate, Andrea.
\"în mine se joacă un teatru absurd\"
Era destul si daca spuneai numai atat. De la acest joc din noi, incep lumile sa se deschida spre sens.
Mi-a placut.
Cu sinceritate, Andrea.
0
DJUltima strofă exprimă o etapă a a vieții care gonește în caruselul schimbarilor și aproape uită de propiul său ritm.Și cum toate astea reprezintă elegia unui suflet ce stă în derută, fapt exprimat cu acuratețe în ultimul vers al poeziei.
0
Este cel mai greu sa scrii lucruri absurde. Știi că acolo se ascund mici adevăruri? Dar ce este adevărul? Cine este adevărul? Tu l-ai văzut pe Dumnezeu?
Eu cred în el.:)
Cu bine,
SilVIA