Poezie
Prins în mine
Vărului meu aflat în coma
1 min lectură·
Mediu
m-am întors în mine violent
și m-am zbătut în van între pereții mei de carne vie
ca un prunc sădit în pământ bătătorit
ca o iarnă ce n-așteptă primăvara,
sortit să stau în mine permanent...
Eu, de-aș putea să ies, ca raza soarelui pervers
m-aș cuibări în tine ca un virus.
Dar nu pot, sunt prins aici, sunt prins în mine.
Cât timp va fi trecut... se pare c-am uitat,
Și-aștept acum cu drag clipa când, pământul îmi va cere corpul la casat.
023588
0
este primul tău text prin care calci cu sfială.
și o faci bine.
îmi place modul în care plasezi imaginile.
totuși te sfătuiesc să încerci să te debarasezi de rime și să scrii liber, adică în vers alb pentru a te obișnui cu discursul poetic.
remarc că acest text l-ai dedicat vărului tău. Frumos, adriane!
te aștept și cu alte texte
cu prietenie,
teodor dume,