Poezii

Talant uitat Să spui, Nu ei Ori lui- Ci Domnului: Precum cu mine ai făcut, La rându-mi, Doamne, Așa cum m-ai rugat, Din suflet am iertat!??

IAIvan Adrian

0

0

îmi e prea frig ca să mai visez că zbor, prea jos aripa încât să rup vreun nor, prea încet pasul să-ți ajung mersul, prea departe calmul când eu văd doar stresul. o clipă suspendată între ieri

IAIvan Adrian

0

0

trei perechi de papuci în fața ușii mele și totuși, înăuntru sunt doar eu, căci, ele, celelalte două-s tot ale mele...

IAIvan Adrian

0

1

Betonul dedesubt, greu, gri, și murdar Deasupra, pași la cer, mansarda-i sta hotar Și m-am pierdut pe gânduri la veceu Și-am auzit lumea din jur – ecou în capul meu Și m-am speriat de apa trasă

IAIvan Adrian

0

0

Atunci când timpul intră-n contratimp Devine conștiința lagărul cumplit... Hain în haina zdreanță, jeg, Duc la gură ce din jeg culeg.

IAIvan Adrian

0

5

într-o joi prăfuită, a cărei semnificație o băusem de miercuri, am adunat neînțelesurile și le-am făcut porcoi în curte și le-am ars. am scormonit cu nasul în cenușă și-am căutat ce-a mai

IAIvan Adrian

0

2

m-am întors în mine violent și m-am zbătut în van între pereții mei de carne vie ca un prunc sădit în pământ bătătorit ca o iarnă ce n-așteptă primăvara, sortit să stau în mine permanent... Eu,

IAIvan Adrian

0

2

Au nu-i adevărat Că pe femeie, nu Tu, Ci Diavolu-a creat? Din coasta sa cea negră Suflare de i-a dat? Cum altfel pot gândi Când văd imaginea-i divină Sub care se ascunde Tiranica jivină?

IAIvan Adrian

0

0

Îți scriu un vers alb pentru zile negre nu te încrunta și lasă-ți loc în tine și pentru cei ca mine… Acel ‘utopic’ bine…. Hm, am mințit dacă-l aștepți, el vine. Să te renaști mai vie dupa

IAIvan Adrian

0

0

Și ce dacă plouă și din când în când mai tună? Strânge-mă-n brațe, vom sta așa o lună, Să cadă ploaia peste noi, să dispărem fară de urmă, Lipiți unul de altul, ca stropii de pământ, Mă bucur că

IAIvan Adrian

0

0

Într-un septembrie puțin ciudat, Ziua, cred că s-a-ntâmplat Un leu, mofturos, dar și pufos A livrat lumii suflețel frumos. Venus i-a dat aripi lungi Zborul, să nu poți să-i ajungi, Și

IAIvan Adrian

0

0

Dacă moartea ar avea chipul tău, Cât mi-aș dori-o, Cât aș cersi-o... Dacă moartea ar avea zâmbetul tău... Să mă renasc de mii de ori Să mă omori, Să mă omori, Să mă renasc să mă omori...

IAIvan Adrian

0

0

Oh!! Ce-ați făcut păgânilor ?? Luat-ați Decalogul și l-ați răsturnat ?!! Oh!! Ați rupt aripile îngerilor! În cupa cea cu miere, fiere ați varsat !?! Oh!! Cum ați îndrăznit Voi, prea iubiții

IAIvan Adrian

0

0

Oamenii te uită, își văd de ale lor Gândești apatic cu ochii în covor. Ei sună la-nceput pe an de multe ori. Apoi tăcere – așa începi să mori! Acum îți bei alcoolul – somnifer, Rezistent ca

IAIvan Adrian

0

2

Sfidez cotidianul și nu mă conformez Turma omenirii refuz să o urmez Mai bine singur și uitat, adăpostit în mit Mai bine mort decât cu voi să fi trăit! Când crezi că –mi bănuiești intenția

IAIvan Adrian

0

0

Când vreau să tac, de ce nu mă-nțelegi? Și-mbrățișarea-mi curmi când mâinile îmi legi! Și felul meu de-a fi, etern, întors pe dos... Eu de-mi revin, te voi iubi până la os! Optimismul tău

IAIvan Adrian

0

0

Stau ascuns de lumea toată Sunt o specie uitată, Urâtă sau lăudată Stau ascuns de lumea toată. Câteodată, doar, dar rar, Mă transform din jar in țar Þar în țară inventată Ce-i machiat si

IAIvan Adrian

0

0

Abject abces al vieții mele Tu, care imi pulsezi puroi în vene ! Fetid miros care îmi umple nasul, Esti infecția ce-ncetinește pasul ! Ești caria din zâmbetul frumosului Ești superlativul

IAIvan Adrian

0

0

Un roz aprins îmi sfârâie în ochi Și-mi împarte gândurile în pare perechi Întins pe canapea, cu Emy în forum, Psihedelizăm fumând Salvia Divinorum. Ușile se crapă, percepem

IAIvan Adrian

0

0

Te văd pe fundul fiecărei sticle Consumate pe-ndelete – Șapte țuici legate-n minte uite-așa rămân fără cuvinte mă uit în jur și nu-mi dau seama cred că iar mă ceartă mama ascunde și sticla,

IAIvan Adrian

0

0

Cu ochii deschiși să strănuți Cu ochii deschiși să te culci, Fiți-ar somnul tău de plumb În nămol să te scufund! Nu vezi pădurea de copaci, În întuneric să te zbați, Să te bântuie fantome Și

IAIvan Adrian

0

0

Tiptil și fantomatic, tu, muză a tăcerii Apari din nou să ne oferi un sunet al plăcerii! Și licuricii, steluțe verzi și rătăcite Îți admirau picioarele armonic despărțite. Luna de sus privea și

IAIvan Adrian

0

0

Lumea e oglinda în care nu văd bine, Se crapă deseori și nu își mai revine. Mă umplu de rușine, mă-ntorc și dau să fug, Dar îmi dau iute seama că nu am un’ s-ajung. Și atunci mi-acopăr fața cu

IAIvan Adrian

0

0

Tot ce puteam să fac, era sa scriu cu drag Ferindu-mi ochii de apus te așteptam în prag. Cu tocul cel tocit, ca dintele-ți ciobit Scriindu-ți poezii - așa te-am cucerit. S-au stâns cu timpul

IAIvan Adrian

0

0

Noaptea se transformă și nu e sfetnic bun Când mintea ți-o ia razna si crezi că esti nebun. Clinică depresie – sor’ anxietătii Blestem neridicat, adus umaniatății. Aș vrea să-nchid ochii de

IAIvan Adrian

0

4

Să dau sonorul gândului încet Să nu vă mai aud, nu vreau să fiu poet! De ce mă chinuiți, voi muze blestemate? Și-mi puneți rime sterpe pe buzele-mi crăpate? Și prindeți viață prin mâna mea

IAIvan Adrian

0

0

Doamne, eu sunt singur și singurel mereu, Și sunt la fel de singur pînă și-n visul meu, Dar mă-nfior la gîndul pe care-l am mereu Acolo, sus, domnind, Tu vei fi și mai rău! Doamne Dumnezeul

IAIvan Adrian

0

0

Scăldat fiind de zile-ntregi în vinul sfănt Mă-ntorc pentru tine pe acest pământ. Că iubesc la tine ceea ce faci din om E ca si cum i-ai da vederea înapoi acestui orb...

IAIvan Adrian

0

0

Când ei nu te-nțeleg și te scot din minți Ai vrea poate, atunci, să nu mai ai părinți, Dar când tata-ți dă cuvântul si mama te iubește, Ce altceva mai tainic, in lume te-ocrotește? Ce altceva mai

IAIvan Adrian

0

2

Ca ploaia de vară Te-ai născut râzând. Luceafărul de seară Te-a vegheat crescând. Viața este lungă, Tu cere-i ce vrei, Cauți scurtătură, Lupți, te bați cu zmei… Si ziua a venit Șocant

IAIvan Adrian

0

0

În atelierul vostru zac de un veac... Nu cred că vreau poet să mă mai fac! Plutind ușor pe agonie,în agonie Site-ul vostru : același, dar cu alta...versiune Nu renunț însă la lupta cu un editor

IAIvan Adrian

0

0

Picioarele moi în urmă mă lasă, Respir foarte greu, sunt prins intr-o plasă! Ușor, lumea toată, fuge de mine… Se amestecă-n gânduri și-n sânge toxine… Începe leșinul, frica s-extinde Se naște

IAIvan Adrian

0

0

Doliu ferecat in astre, Cine altul te descoase ? Cine altul te pătrunde, Soare pal si frunze ude ? Mâna incleștată-n clanță, Pragul nesărit în față, Fața nevăzut-a lunii, Groaznic se sting

IAIvan Adrian

0

0

Tot ce pot fi eu, Fi-mi-ar firea tălmăcită! Pentru tine-oi fi mereu Iarna nedorită! Vânt ce-adie-n toamnă, Coapsă ce mă gâtui, Neînsuflețită doamnă - Ielă ce mă bântui ! Ana cea zidită-n

IAIvan Adrian

0

0

Cinic râde moartea-n setea ei cumplită, Hlizindu-și fața neagră, când coasa și-o ridică, Și fuge, de-a sa frică, in zbor împleticit, Un înger păzitor – umăru-ți e gol, zdrobit! Murdar mai râde

IAIvan Adrian

0

0