Poezie
A.S.A.D.
(diagnosticul pus doar dintr-o vină)
1 min lectură·
Mediu
Picioarele moi în urmă mă lasă,
Respir foarte greu, sunt prins intr-o plasă!
Ușor, lumea toată, fuge de mine…
Se amestecă-n gânduri și-n sânge toxine…
Începe leșinul, frica s-extinde
Se naște apoi bezna ce mintea-mi cuprinde,
Tremur de groază si zbier ajutor!
Nu inchid ochii căci nu vreau sa zbor!
Și pieptul mă strange, și tot amorțesc,
Cuvintele-n cârje în gât amuțesc.
Sunt singur în lume în apostazie
Blocată mi-e-n creier o poezie…
Capul mi-e strâns de curea depresivă,
Lumina de afară devine parșivă,
Natura-și setează la maxim volumul,
Ființe ciudate-mi prinde-n colț ochiul.
Mi-e frică de lume și tot ce ating,
Tot ce-i aproape nu pot să ajung
Mi-e mintea prinsă ca intr-o cușcă,
Invizibili gândaci de piele mă muscă!
Arbitrul liber scos e pe tușă,
Vreau o pastilă și caut o ușă…
Inervați si lactați muschii tresar
Și eu caut ceva într-un sertar…
Simt gust de acid gastric si serotonină,
De vomă și fiere si adrenalină -
Atacuri Severe de Anxietate Divină
Diagnosticul pus doar de o vină!!
…leacu-i la tine..? Știi tu, cumva,
De iadul acesta cum pot scăpa??
Crucea aceasta este cam grea,
Oare cât timp o mai pot purta??
002553
0