Poezie
Moștenirea visătorului învins
1 min lectură·
Mediu
Lumea e oglinda în care nu văd bine,
Se crapă deseori și nu își mai revine.
Mă umplu de rușine, mă-ntorc și dau să fug,
Dar îmi dau iute seama că nu am un’ s-ajung.
Și atunci mi-acopăr fața cu palme-nsângerate
Și-mi trag, drept storuri, plete,
De mult timp netăiate...
Îmi plâng amarul cu lacrimi surdo-mute
Ce pe sub piele se transformă în lacuri de cuvinte.
Le aștern apoi cuminte pe coala de hârtie,
E tot ce las în urma-mi, înainte ție - poezie
002.303
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ivan Adrian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 84
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 11
- Actualizat
Cum sa citezi
Ivan Adrian. “Moștenirea visătorului învins.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ivan-adrian/poezie/1781814/mostenirea-visatorului-invinsComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.