Poezie
Părinții
1 min lectură·
Mediu
Când ei nu te-nțeleg și te scot din minți
Ai vrea poate, atunci, să nu mai ai părinți,
Dar când tata-ți dă cuvântul si mama te iubește,
Ce altceva mai tainic, in lume te-ocrotește?
Ce altceva mai sigur știi, decât cuvântul “casa”
Prima oară-n viață, unde ai stat la masă?
Prima mângâiere și primul tău sărut,
Tot ei, pe a ta frunte, cu drag, au așternut.
Iubește-ți, deci, părinții și nu îi părăsi,
Căci fără tine, ei, degeaba ar mai trăi !
Iubirea de părinți ajunge pân’ la Domnul,
Se-ntoarce cale lungă și o primește-odorul.
Așa suntem lăsați, lăsați asa vom fi :
Copii unui Tată și tată la copii.
Și ingerii-s geloși pe noi, nu știți ?
C-avem ce ei nu au : Părinți !!
029.102
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ivan Adrian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 126
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Ivan Adrian. “Părinții.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ivan-adrian/poezie/1778370/parintiiComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
LALALeonard Ancuta✓cred daca incadrai acest tecst la poezii pentru copii de varsta prescolara, nu ajungeai la atelier.
0
IAte cred pe cuvant..
0