între două culori

Aș putea spune că (citînd din versurile tale), ai scris un poem sandviș. Dar experiența nu este numai a ta, toți oscilăm uneori între o realitate sau alta, important este să nu stăm locului. Sau poate, urmînd filozofia taoistă, tocmai asta ar fi calea, nonacțiunea...
Oricum, poemul tău m-a făcut să stau locului cîteva momente și să reflectez. Asta înseamnă că e de bine, desigur.
Nu se spune corect \"dezlipește\"?

“Locuiești între două jumătăți de adevăr”, una dispusă în centrul cercului – esența vieții, cealaltă de forma umbrei întinsă peste “singurătatea lăuntrică”.

De câte ori o să-mi fie dor de sinceritate fără patetism, fără ambalaj strident dar cu tristețe familiară, care motivează bine pentru autoterapie (când te privești în oglindă și recunoști tot!), știu în ce pagină să vin :)

(Pe cuvânt că mă trezesc introspecțiile astea ca niște dușuri reci!)

Spor la scris

bine încadrat. Ceea ce se simte de către cititor. Punctul material în jurul căruia ne dezvoltăm e chiar eu-l. De aceea se simte singurătatea ca apăsare.
LIM.

interesant, un text care te pune pe ganduri. seamana putin a taoism cum spunea cineva mai sus, insa taoismul se bazeaza pe \"el\" si nu pe \"eu\", iar aici eul e adanc subliniat.

domnule liviu,
trecerea d-voastră, deși rară, e benefică. e un semn bun și asta mă bucură mult.
acel *deslipește* cu pricina l-am radiat. sigur că forma corectă e dezlipește. mai greșim...
vă mulțumesc și vă mai aștept ca pe un oaspete drag.

stimă și considerație,
teodor dume,

domnule răzvan,
o punctare atentă pentru care vă mulțumesc

iolanda,
scrii din suflet dovadă intervenția ta de aici, pentru care îți mulțumesc, la fel, din suflet

cu sinceritate,
teodor dume,

LIM,
bine punctat ca întotdeauna. mulțam fain1

dan,
o vizită plăcută care mă onorează.
mulțumesc mult și te mai aștept. ești un oaspete drag

cu prietenie,
teodor dume,