Rana din tablou. Parastas

Sugestiv parastasul și abundând în metafore multe fiind chiar răni în tablou. mai puțin dureroase dar frumoase:*fiecare secundă devine o rugă,în care îngenunchează amintirile* și sfârsitul.

Cu prietenie și respect
Victor

ce final1 din macrocosmosul emotional ajungi intr-o lume minimala cu legile si sentimentele ei, de parca toata lumea se pregateste sa cinsteasca mortul. o alta poezie ce ma tine cu sufletul la gura! bravo!( frumos parastas)
cu stima,
andrei

Teodor, am reținut ca să mă pot prinde:
-calcă
-trece
-îngenunchează
Consider că în jurul celor trei verbe trebuie să-mi conturez ceea ce am de zis.
-unde sunt pentru a călca pe mine? ce sunt? sunt jos, sunt sub jos, eu sunt lut mort fost altădată lut viu, oricine poate să calce pe mine.unul singur nu vrea, nu poate să calce: este acel înger care aruncă acele firimituri din sufletul meu, ca dintr-o anafură, pentru a cumineca întregul orizont cu ceea ce este dincoace și dincolo de el.
-ploaia trece în lut, în Lut, ca într-un uriaș rezervor virtual de forme care vor fi luate în stăpânire într-un nou ciclu de renașteri, de sufletele-scame, rămase simple virtualități, imposibil însă de a se întrupa până la Judecată...Ploaia nu face altceva decât să purifice
-nu rămân decât amintirile scamelor foste și ale scamelor încă existente, să îngenuncheze pentru a ruga lutul să accepte alte călcări, alte treceri, ale lor, ale Lor.
Recunosc Teodor o liturghie a contopirii, a trecerii și a revenirii, o permanentă pendulare între aici, dincolo, aici...
Îmi place foarte mult
Felicitări
Cu prietenie
PP

și bucură privirea când constat că cineva citește și-i place ceea ce scriu.
pagina mea vă este deschisă oricând.
cu sinceritate,
teodor dume,

în pagina mea. mă bucur că ești mereu lângă mine și poemele mele. comentariul tău, bine elaborat, mi-a adus bucurie și împlinire.
te mai aștept,
cu prietenie,
teo

pentru trecere și modul în care ați perceput mesajul poemului. sunt bucuros, până la împlinire sufletească, pentru reușita de-a bucura inimile altor cititori
vă mai aștept. încăodată mulțumiri pentru comentariul elaborat

stimă și considerație,
teodor dume,

un text tulburător, un mesaj bine definit, o ars poetica în adevăratul sens al cuvântului! cuvântul din cuvinte, cuvintele din poezie! un poem în care remarc aplecarea către viață și etapele ei, către condiția umană și raportarea ei la atitudinea complementară concepției despre viață! un poem ce curge într-un ritm amețitor, un poem plin de substanță lirică. totul decurge conform unui plan pus la punct până în cele mai mivi amănunte, pentru ca în final discursul poetic să se regăseasaâcă prin transcenderea conbustiei lirice, reliefând un text riguros și articulat într-un ritm elegant!
te salut, teodor!

un text tulburător, un mesaj bine definit, o ars poetica în adevăratul sens al cuvântului! cuvântul din cuvinte, cuvintele din poezie! un poem în care remarc aplecarea către viață și etapele ei, către condiția umană și raportarea ei la atitudinea complementară concepției despre viață! un poem ce curge într-un ritm amețitor, un poem plin de substanță lirică. totul decurge conform unui plan pus la punct până în cele mai mivi amănunte, pentru ca în final discursul poetic să se regăseasaâcă prin transcenderea conbustiei lirice, reliefând un text riguros și articulat într-un ritm elegant!
te salut, teodor!

Final neașteptat. Dar pătrunzător. Cred că greierii sînt singurii aducători de timp.Celelalte, doar trecere. Ochii sîngerînd prin lut, văd parcă lumina rămasă dincolo. Poemul crează o stare de încordare, de neliniște. Cel puțin pentru mine.

mulțumesc de trecereși semn. mă bucur că ți-a plăcut finalul
stimă,
teodordume,