Câteodată și Dumnezeu rămâne singur

unul dintre cele mai bune texte
ale dumneavoastră...
Merită remarcat...

cu sufletul mulțumesc pentru trecere și
părerea sinceră izvorâtă dintr-un suflet cald!

cu sinceritate!

Domnul Dume a reuşit ca niciodată să concentreze perfect un text, fără a ştirbi puterea lui afectivă, fără a afecta cursivitatea versurilor. Suferinţă şi tremur (boală, fragilitate), ardere-topire (efemeritate), lupta interioară, dualitatea întuneric-lumină, chipul fără umbră (atingerea fundului de abis, pentru a se identifica cu eul suprem, cu divinitatea...), geutatea cerului care se prelinge în oameni (sisifica misiune a existenţei, dar şi empatia faţă de semeni), tăişul lacrimii - luciditate pe muchia durerii, iată ce simboluri profunde, emoţionante!

pentru această analiză și scanare atentă a fiecărei stări
nici nu știu cum să vă mulțumesc!

las sufletul să vorbească

cu stimă și recunoștință!

Um poem profund; ador începutul; Un poem care transmite foarte multă emoție!

eu voi privi din tăișul unei lacrimi

Aproape că îți oprește răsuflarea versul...

mă bucur că textul v- a plăcut, indeosebi acel vers!

mulțumesc frumos!