Poezie
Pâine și lacrimi
1 min lectură·
Mediu
trag de umbră
ca și câinii vecinei
de mâneca udă a bunicii
care își puse secera în cuiul
de sub streașina casei
la terminat secerișul
și oamenii cu spatele
îndoite înspre
buza pământului
trudesc fiecare
pe lângă casele lor
dar eu copilul preferat al bunicii
îmi șterg nisipul rămas
încă viu
pe genunchii juliți
printre spicele grâului aplecat
la pământ
am ochii umezi de lacrimi
și mă gândesc
la mâinile aspre ale mamei
ce îmi vor șterge obrajii
trag de umbră ca bunica
de lopata de pâine
pe care o scoate
din cuptorul din spatele casei
o privesc dar
nu îndrăznesc să îi zic nimic
privirile mele se întretaie cu ale bunicii
și printre lacrimi credeam că
o ceartă pe mama
dar nu
nu era ceea ce am crezut...
aș fi vrut să plâng dar
nu mai aveam lacrimi
când bunica s-a așezat
la umbră și nu s-a mai trezit
031.282
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Teodor Dume
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 150
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 36
- Actualizat
Cum sa citezi
Teodor Dume. “Pâine și lacrimi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/teodor-dume/poezie/14177586/paine-si-lacrimiComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
MSdin depărtata zare...! Aș lăsa primele cinci rânduri să formeze prima strofă... doar ele...; continuarea, să fie considerată a doua strofă.
Aș inversa... după cum văd eu firescul în următoarele:
„dar eu copilul preferat al bunicii
îmi șterg nisipul rămas
încă viu”
cu formularea următoare:
„dar eu copilul preferat al bunicii
rămas încă viu
îmi șterg nisipul”...
ori:
„...nisipul rămas
în carne vie
pe genunchii juliți”
... scuze dacă nu corespunde cu realitatea văzută de autor!
Îmi imaginez că trista adormire a bunicii s-a petrecut cam la vârsta de 5 - 7 anișori a(i) autorului...! Când sună ceasul și nu-l putem opri... sigur ni se va opri inimioara...!!! Fiecăruia îi vine rândul...!
Citit cu plăcere, gândind la calea sprea... lumea nouă!!! Succes!
Aș inversa... după cum văd eu firescul în următoarele:
„dar eu copilul preferat al bunicii
îmi șterg nisipul rămas
încă viu”
cu formularea următoare:
„dar eu copilul preferat al bunicii
rămas încă viu
îmi șterg nisipul”...
ori:
„...nisipul rămas
în carne vie
pe genunchii juliți”
... scuze dacă nu corespunde cu realitatea văzută de autor!
Îmi imaginez că trista adormire a bunicii s-a petrecut cam la vârsta de 5 - 7 anișori a(i) autorului...! Când sună ceasul și nu-l putem opri... sigur ni se va opri inimioara...!!! Fiecăruia îi vine rândul...!
Citit cu plăcere, gândind la calea sprea... lumea nouă!!! Succes!
0
MC
Îmi plac episoadele acestea de viață autentică. Ar trebui să le puneți cap la cap și să le transformați într-un roman în versuri :)
0
sub streașina casei
trag de umbră ca bunica
lopata de pâine
(dar nu
nu era ceea ce am crezut...)
(și nu s-a mai trezit)